28 September 2010

nu pot nici macar atat

am zis ca iau o pauza, dar nu pot. a fost nevoie de un inceput de raceala ca sa rasuceasca in mine vertebre, artere si tot.

nu-mi doresc nimic, cum poti sa opresti o astfel de cadere? cand tu esti suficient de slab, iar langa tine nu e nimeni suficient de puternic. imi doresc doar sa opresc trecerea timpului cativa ani, atat mi-ar trebui ca sa ma lamuresc ce sa fac cu mine.

eu sunt ca un hopa-mitica, asa m-am trezit ca sunt intr-o dimineata in care a inceput lupta. azi, zambim, maine, nu. poimaine zambim din nou, iar peste doua zile ne convingem ca lucrurile merg rau. n-am memorie, n-am vointa. si teama, teama asta de a nu deranja pe nimeni, teama asta de a nu rani pe nimeni. si nepasarea, nepasarea asta cu care alung oamenii din jur atunci cand simt ca totul devine mult prea greu. si iubirea, iubirea asta ca o durere permanenta de stomac. iubirea asta chinuita si inexistenta pe care o mototolesc si o faram in palme si o arunc prin colturi, o imping cu piciorul sub pat, orice ca sa ii neg sensul.

orice atata vreme cat esti tu ok. si sunt okokokokok. azi, da. intreaba-ma si maine acelasi lucru si raspunsul va fi cu totul altul.

si-mi inghit cuvintele, si-mi verific pasii, si-mi leg sireturile mai bine ca nu cumva sa se desfaca, si-mi asez mai bine o suvita de par. si-mi amintesc de liz gilbert careia mintea ii spunea: "e ok, sunt aici, cu tine. te iubesc si o sa am grija de tine". si mintea mea nu-mi spune niciodata asta, imi spune doar ca trebuie sa nu fac asta, si nici asta, si nici asta. si-mi mai spune ca pentru altceva n-am curaj. imi spune sa astept in timp ce imi da mari dureri de cap.

imi pun palmele pe genunchi si-mi spun ca numipasanumipasanumipasa, nu-mi pasa.

2 comments:

  1. Nu ai nevoie de "câţiva ani", doar de momente potrivite şi de cineva care să ţi le dăruiască. Pentru că nici cel mai puternic şi sigur pe sine om din lume nu îşi este suficient în momentele lui de triumfătoare complicaţie. Ce ai descris mai sus nu e vreo ciudăţenie bolnăvicios de ingrată, e doar... Viaţa. Ok, viaţa e uneori o ciudăţenie bolnăvicios de ingrată :) dar să nu ne cramponăm în definiţii. Trebuie să ne purtăm şirurile de suntvarzăsuntvarzăsuntvarză, oricât ar părea de fără sfârşit. Fireşte că îţipasăîţipasăîţipasă, doar eşti tu, e viaţa ta, e aşteptarea acelei împliniri pe care ştii că o meriţi şi va veni; mai întârzie un pic. Pur şi simplu let it be. Fără a contoriza zilele de OK şi zilele de NOT OK. Şi iubeşte fără să te minţi! Insuportabilul vieţii nu are de leac decât iubirea.

    ReplyDelete
  2. frumos spus si foarte fain scris. si asa e, adica stiu asta, mi-am spus asta de multe ori, doar ca ajungi intr-un punct in care ti le spui fara sa le mai crezi si nu mai aplici nimic din ceea ce stii ca ti-ar face bine.

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare