Un matin vous m'avez condamnée à choisir

În Bucureşti sunt sau nu sunt poduri? Noi nu mergem pe niciunele, trecem pe lângă baruri şi nu intrăm în ele, ajungem mereu în acelaşi loc înfundat, drag şi urât, în care ne simţim acasă pentru că ştim toate drumurile şi acolo ne ţinem amintirile din ultimii trei ani. Iarna trecută mi-am petrecut-o pe Calea Victoriei. Nu-mi imaginez zăpezi mai frumoase decât cele de lângă Muzeul de Artă şi Biblioteca Naţională. Acum doi ani, în faţa Ateneului, tot în zăpadă, m-am oprit, cu tot frigul din oase, şi m-am aşezat pe un zid de ciment. Mi se oprise şi inima cred şi nu mai voiam să merg niciunde.

De un an merg zilnic pe Calea Victoriei şi, din toamna trecută, pe lângă casa ta. Fără să mă mai gândesc la nimic, de parcă mi-ar fi înlocuit şi mie inima cu un ceas. Îmi plac lucrurile exacte, când e vorba de ce simţim şi trăim. Nu ştiu însă dacă-mi plac lucrurile astea atât de precise, amintirile, camerele. Prefer mereu o memorie slabă.

Mi-e dor de cafea.