24 March 2010

Anton Holban-"O moarte care nu dovedeşte nimic"

Dar o carte care dovedeşte că iubirea e adeseori înlocuită cu un ataşament bolnăvicios, cu lene şi egoism. Că e uşor să stai cinci ani lângă cineva fără să iubeşti acea persoană. Şi chiar dacă uneori te mai întrebi ce e în neregulă cu tine, ajungi să te convingi că era ceva în neregulă cu celălalt. Sandu e un misogin, mi-am zis încă de la primele pagini. Dar mi-am dat seama că cel mai probabil aşa erau privite femeile pe atunci, ca nişte fiinţe pe care puteai să le modelezi, ca nişte marionete care nu aveau în minte decât măritişul. Oricum, purtarea lui Sandu, gândurile lui, totul se întâlneşte şi astăzi. Şi-n mod ciudat, azi judecăm mult mai aspru acest comportament. Ce tot spun? Eu judec mult mai aspru acest comportament. Dacă privesc în jur (şi "simt enorm şi văd monstruos"), mulţi oameni aleg să trăiască aşa şi să se plictisească, uneori teribil, alături de un (in)significant other. Irina imploră, Sandu imploră şi el. Şi relaţia lor ajunge să împlinească cinci ani. Şi pe urmă, Irina renunţă la tot. Sfârşit previzibil, Sandu nu regretă absolut nimic. Şi-a găsit altă ocupaţie, o altă minte pe care o poate modela după bunul plac. Mi-ar fi plăcut să citesc mai mult despre Irina, să simt că în momentele lor de scurtă fericire, Sandu o privea cu adevărat. Dar nimic, nici o imagine nu-mi lasă vreo amintire plăcută. Rămân poate doar cu momentul unei scurte vacanţe la ţară. Astăzi, Sandu ar fi un misogin teribil. Teribil misogin. Mă gândesc cum am fugit eu de relaţii în care simţeam că ar fi trebuit ca unul dintre noi să implore. Mă gândesc cum m-am resemnat şi atunci când cineva a decis să plece. Cum nu am implorat. O despărţire care altminteri nu dovedeşte nimic.

7 comments:

  1. judecând după titlu, asta ar însemna că morţile, în general, trebuie să demonstreze sau să dovedească ceva? nu ştiu unde am mai auzit eu de cartea asta, dar trebuie să fie una interesantă.

    ReplyDelete
  2. nu chiar. sau mă rog, depinde din ce punct de vedere o priveşti.

    ReplyDelete
  3. Citeste si "Bunica se pregateste sa moara", este vorba tot despre Sandu, acest Sandu din "O moarte care nu dovedeste nimic" (nu cel din "Jocurile Daniei" si "Ioana"), o sa il intelegi mai bine felul lui de a simti...

    ReplyDelete
  4. am mai auzit de ea....gata o citesc si eu:):X

    ReplyDelete
  5. hmm, nu e vorba de asta, îmi pare rău că nu reiese din ce-am scris că înţeleg ce şi cum simte, doar că judec acest mod de a simţi. şi chiar şi aşa, spre deosebire de alte cărţi, n-am rezonat cu romanul aşa că nu mă face să mai citesc şi altceva.

    ReplyDelete
  6. mie Holban mi se pare interesant..e bun cand vrei sa experimentezi altceva...eu zic sa ii citesti si Jocurile Daniei si Ioana...oricum is de acord ca personajele lui masculine sufera de misoginism si is putin frustrate

    ReplyDelete
  7. Ioana e tot în cartea asta pe care o am (cea de la Jurnalul, singurele cărţi din astfel de colecţii, editate cu bun simţ) şi e mai probabil să o citesc. "Jocurile Daniei" a citit-o chiar o prietenă care poartă acest nume, but as far as I remember, she was not impressed. Cum am mai scris, mi-e oarecum ciudat să încerc să înghit romane care nu trezesc nimic în interior doar sperând că o să-mi placă at some point. E ca-n dragoste aproape. :)

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare