11 March 2010
păi
la mine nu se mai aplică principiul "fie şi-un lup mâncat de-o oaie". aşa se face că situaţii care altădată m-ar fi făcut să cred că totul s-a rezolvat şi că o să fie bine, azi nu mă mai mulţumesc nici măcar un pic. mai mult, mă uimesc acei oameni care se comportă ca şi cum nu s-a-ntâmplat, chiar dacă tu fierbi în clocote de câteva zile bune. şi ştiu că nu mai fac astfel de compromisuri fiindcă unii oameni nu se schimbă niciodată. aşa că nu pot să mai acord nici iertare, nici înţelegere, nici răbdare. azi am cumpărat "Exuvii", romanul Simonei Popescu, iar zilele trecute Anton Holban cu "O moarte care nu dovedeşte nimic". şi azi-noapte am terminat "Viaţa pe un peron" care mi-a ridicat nenumărate semne de întrebare, dar mi-a dat şi foarte multe răspunsuri. Doar e Paler, nici n-ar trebui să mai spun eu ce şi cum. şi câteva fotografii făcute azi, inspiraţie nu prea am azi, după cum e lesne de observat. sunt încă supărată şi aştept ca lucrurile să se rezolve cumva.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
viaţa pe un peron...e one of my fav...dar m-a tulburat destul de mult.
ReplyDeleteam vrut şi eu să citesc cartea lui holban,cum e?
smile,verde ursuz! totul o să fie bine într-u nfinal şi dacă nu,atunci nu e finalul ;) :*
mulţumesc pentru vorbele de încurajare de la final. Cât despre cartea lui Paler, şi pe mine m-a tulburat, dar e o carte care va trebui recitită peste doi-trei ani. Din Holban am început să citesc în seara asta, îl cam suspectez de misoginism (protagonistul romanului "O moarte care nu dovedeşte nimic" e clar misogin, iar multe elemente din viaţa autorului se regăsesc şi în roman). E interesant până acum, un fel de "zilele şi nopţile unui student întârziat" de gib. i. mihăescu parcă. o să mă pronunţ după ce citesc ceva mai mult sau, cel mai bine, după ce o termin.
ReplyDeleteoh, şi tu ai unghiile negre? sau doar aşa, de contrast (faţă de zăpada de afară)? :)
ReplyDeleteN-am citit încă Octavian Paler, dar ştiu sigur că mi-ar plăcea să citesc. Iar de scrierile Simonei Popescu... cred că mi-e dor, aşa, un pic...
o să ies şi eu în curând la vânătoare prin librării... sau anticariate...
"Exuvii" e pur si simplu minunată!!!
ReplyDeleteGod, i loved that book, cred ca a fost prima în care m-am regăsit cam 80% :D.
Sunt curioasă cum o să ţi se pară :)
no, purple.
ReplyDelete@MariD: sunt puţine şanse să nu îmi placă. În primul rând, am avut bucuria să o cunosc pe Simona Popescu şi să descopăr cu mare plăcere că este genul acela de om, cum rar întâlneşti într-o viaţă, care schimbă ceva în tine. Despre acest lucru o să scriu însă mai multe într-un post. I-am cumpărat cartea pentru că sunt curioasă, vreau să văd în ce fel îşi revarsă sufletul un om care până acum pare minunat.
uuuu, lucky you! :)
ReplyDeleteMi-au placut si mie mult Exuviile. :) Cat despre iertare, cred ca e necesara mereu.
ReplyDeletepai..s-au mai rezolvat din unele lucruri?
ReplyDelete>:d<
imi plac mult fotografiile.sper ca intr-o buna zi sa pot face si eu:)