Octavian Paler - "Viaţa pe un peron" şi Max Blecher - "Inimi cicatrizate"

Amândoi şi-au dus crucea cu o sensibilitatea pe care noi astăzi o pierdem din vedere. Şi poate că este mai bine aşa. Nu cred că am îndura să privim dincolo de ceea ce văd toţi. Despre Viaţa pe un peron nu pot să spun multe. Nu pentru că nu ar fi multe de zis, ci pentru că eu nu am citit suficient încât să cred că pot să scriu despre Octavian Paler, scriitorul. Pot doar să scriu din perspectiva umilului cititor care a luat în mâini această tulburătoare carte, care şi-a imaginat fiecare rând (şi ce imagini!) şi care a tremurat un pic la gândul că viaţa aceasta este poate doar o netrebnică aşteptare. Pot să spun însă ceva mai mult despre Blecher din varii motive. În primul rând, Inimi cicatrizate mi-a plăcut atât de mult încât Max Blecher va deveni cu siguranţă unul dintre autorii pe care îi voi citi în întregime. Romanul este unul autobiografic şi tocmai acest fapt îl face greu de citit. Nu ştiu dacă un om ţintuit la pat l-ar putea citi. Dacă, aşa cum spuneam la început, ar avea curajul să citească despre tot ceea ce simte, dar nu poate exprima în cuvinte. Blecher suferea de Morbul lui Pott (tuberculoză osoasă) şi a urmat tratamente în mai multe regiuni, printre care şi Berck. Este o lume fabuloasă, ai crede, o lume care nu are cum să existe cu adevărat. Ceea ce fascinează aşadar nu este doar sensibilitatea cu care Emanuel, protagonistul romanului, descrie senzaţiile unui bolnav, ci şi această nouă formă de existenţă împărtăşită de atâţia alţi oameni care par să se adune în acelaşi loc pentru a continua să trăiască acolo chiar şi după vindecare. Ca un blestem poate, tot la Berck pare să se strângă şi toată disperarea celor ajunşi acolo.
Romanul a apărut în 1937. Un an mai târziu, autorul părăseşte această lume, la vârsta de 28 de ani şi 9 luni.
Nu ştiu nici eu ce anume captivează la acest roman. Sinceritatea, faptul că totul s-a petrecut aievea, brutalitatea simţirilor sau, de ce nu, idilele conturate într-un mod neobişnuit. Nu ştiu nici eu exact. Poate sunt toate împreună. Poate e doar Blecher, prin definiţie.