nouăsprezece grade

hmmm,
dezamăgire? nu chiar. de la unii oameni ştim la ce să ne aşteptăm la orice oră şi la orice vârstă. am mari dileme de luni bune de zile, dar acum că a venit primăvara, nu pot decât să sper că toate se vor rezolva. dacă totul ţine cu adevărat de gândire, atunci asta ar explica multe lucruri. şi tind să cred că aşa şi este. mi-s dragi oamenii în general şi niciodată nu-mi place când unii dintre ei se dovedesc a fi altfel decât ar fi frumos. nu putem să definim normalul, de acord, dar putem să definim moralitatea, etica, respectul, bunul simţ şi multe altele. putem să definim fiinţa umană aşa cum ar trebui ea să fie pentru a merita să sărbătorească bucuria de a trăi. am fost de prea multe ori tristă din cauza unor oameni care trec pe lângă viaţă cu ochii goi şi lipsiţi de speranţă. şi-am învăţat că tristeţea se ia. şi că trebuie să caut oameni fericiţi care au ştiut să înveţe multe de la viaţă. şi care speră şi care visează frumos.

un weekend minunat să aveţi!