uneori mi-e dor să-mi fie dor. aşa că acum mi-e dor şi când mi-e dor, nu mi-e tocmai bine. e o stare în care îmi amintesc de multe lucruri şi o stare în care visele devin dureroase, iar eu mă transform într-un om rău şi morocănos de care aş vrea să reuşesc cumva să mă descotorosesc pentru totdeauna. şi acelaşi om rău apare atunci când se teme că unele vise nu se vor împlini poate niciodată şi când uită să zâmbească şi simte că în interior se destramă poveşti în mii şi mii de fire care nu se vor mai împleti vreodată la loc. şi aşa, ca o ţesătură destrămată, îmi simt zilele acestea inima.sursă foto: randomly internet, not mine.
doar o tesatura..
ReplyDeleteMda, se mai destramă, ce să-i faci.., dar atunci iei firele, le faci ghem şi le pui la păstrare pentru o utilizare ulterioara.
ReplyDeleteHugs :)
tot timpul e dureroasa treaba asta cu dorul.of.
ReplyDeleteda, că bine zici, le împletim la loc până la urmă, dar urâtă mai e senzaţia de deşirare... :)
ReplyDeleteşi da, "tot timpul e dureroasă treaba asta cu dorul", cum spune hain.