această nouă etapă

uneori nu e prea târziu şi e mai bine decât niciodată. am mult de recitit, dar am şi mai mult de citit. şi-aşa se face că mă regăsesc acum, la ora asta înaintată, fredonând un menuet şi făcând liste întregi cu autori pe care trebuie să îi "revăd" şi cărora e obligatoriu să le ofer acum (cât încă nu-i timpul trecut) atenţia cuvenită pe care nu le-am acordat-o la vremea la care tocmai asta se cerea de la noi. eram, fireşte, mult prea "ocupată" cu şcoala. nu m-am împăcat niciodată cu argumentul pe care îl foloseau profesorii atunci când le spuneam că nu înţeleg (de ce alţii nu înţeleg) de ce trebuie să studiem ani de-a rândul materii care nu ne vor mai folosi niciodată şi care pentru că nu ne atrăgeau, nici nu se lipeau de noi în vreun fel. răspunsul era de fiecare dată acelaşi: pentru cultura voastră generală. după 17 ani de învăţământ, cei mai mulţi români stau prost exact la capitolul ăsta: cultura generală. aşa că răspunsul nu era cel bun şi cu siguranţă în unele cazuri era datorită faptului că materiile nu erau predate cum trebuie. eu am avut însă întotdeauna un sentiment de revoltă faţă de lucrurile care nu mă atrăgeau şi care ne erau "servite" cu forţa. pentru cultura noastră generală. pentru că după ani întregi de chimie, biologie şi fizică, timp în care am fi putut aprofunda şi studia (în sfârşit!) ca la carte ceea ce ne interesa cu adevărat, contau, s-ar părea, conversaţiile în care ne-am da brusc cu părerea despre Dumnezeu ştie ce reacţie chimică. şi asta ne-ar face inteligenţi în ochii celorlalţi participanţi la discuţie. sunt lucruri care ni se spuneau adesea în anii de şcoală. bineînţeles, acelaşi sentiment îl au şi cei care studiau aprofundat franceza când ei aveau ca pasiune ştiinţele exacte. să-mi fie iertate greşelile pe care (dacă există) nu le mai pot corecta acum deoarece în curând va bate ceasul ora trei (chiar mi-ar plăcea să am un ceas care să bată cu adevărat ora trei).
[o coincidenţă plăcută a făcut ca eu să ascult Vivaldi în timp ce google îmbrăca haine noi aniversând naşterea compozitorului.]
cum spuneam, e vremea unor mari schimbări. nu pot decât să mă bucur că descopăr acum oameni care reuşesc să îi schimbe în bine pe cei din jurul lor.
nu o să spun ce simt că trebuie să recitesc, ci doar pe cei pe care voi începe să îi citesc imediat după Paler, Self şi Bellow. Lista nu-i mare, dar sigur va fi bogată:
Ştefan Agopian, Gabriela Adameşteanu, Paul Cernat, Petru Cimpoeşu, Nichita Danilov, Matei Florian, George Ciprian, Ioana Nicolaie. Scriitori români contemporani cu care am decis să fac cunoştinţă abia acum, dar îmi fac mea culpa şi trec la citit. vă invit la lectură în cazul în care aţi rămas acum fără autori.