Zi

Poezie din vol. Noapte sau zi de Simona Popescu:


O respiraţie? respiraţia mea?
- trecut-au ore şi învârt aceeaşi întrebare
umplut-am pagina de cercuri copăcei axoni şi cifre alandala
tot răsucind în cap.
Apoi am început privind în gol
(adică-n ţesătura unui frunziş adânc din faţa mea)
am început să-mi amintesc ceva din visul meu
în care nu erau imagini – sau nu asta conta –
ci percepeam direct Substanţă:
un fel de înţelesuri fără de limbaj
şi fără de imagini
un fel de re-ordonări secunde de dinainte de imagini
de dinaintea filmului cel mut
un…protovis.

Apoi parcă stăteam în faţa mea
Şi-aşa cum se-ntâmplă câteodată când îţi vorbeşte cineva
- şi nici nu-l mai auzi şi tu te-nfăşori pe dinăuntru
şi-ţi simţi gândirea liberă
ca pe un fluture zburând în preajma ta –
la fel un soi de mine dansator
faţă de mine-ncremenita
se purta.

Cum răsuceam la chestia asta de ameţisem bine
Nişte glasuri fetiţeşti m-au tras din vălătuc
- şapte pitice fete urlând din răsputeri
sub geamul meu neîncetat
şi fără nici o noimă:

tinca patinca pitula
krikrikri krakrakra
tinca patinca pitula
să rămâi aşa