05 March 2010

aş fi vrut să.


aş vrea să vă spun despre atât de multe lucruri. despre lucrurile pe care mi le doresc, despre omul care îmi doresc să devin. se tot spune că scrisul vindecă. nu ştiu cât e de adevărat, ştiu doar că nu aş putea să nu mai scriu. şi nu ştiu dacă m-a ajutat să iert. eu cred că iertarea se datorează în primul rând uitării. m-a ajutat în schimb să mă cunosc, să pot face un portret al celei care sunt acum. să ştiu că am devenit, treptat, un om care iubeşte liniştea. muzica liniştită, oamenii liniştiţi, vocile liniştite şi chipurile blânde. încăperile liniştite, ferestrele mari şi pereţii acoperiţi în întregime de cărţi. să ştiu că, în ciuda liniştii, în mine e cea mai mare dezordine. să ştiu că mă schimb în permanenţă, că în mine se fărâmă în fiecare clipă gânduri. că le recompun şi mă recompun. că muzica ajunge uneori să fie sfâşietoare. că e frumos să fie aşa. că în viaţă o să am nevoie de oameni liniştiţi pentru a fi şi eu, la rândul meu, un om bun. altfel, încercând să-mi explic de ce ei nu sunt ceea ce-mi doresc, i-aş judeca şi nu mi-ar fi niciodată pe plac. nu pot să schimb oamenii, nu sunt încă mulţumită pe deplin de ceea ce sunt şi, prin urmare, nu sunt suficient de puternică pentru a oferi şi altora din liniştea mea. şi poate că aşa e cel mai bine. pentru că, de fapt, nu putem să schimbăm oamenii, dar, de cele mai multe ori, ni-i putem alege.

6 comments:

  1. fost o vreme când credeam că pot să schimb oamenii... când credeam că mă pot schimba pe mine însămi să fiu pe placul celui pe care-l plac... însă cred că ai dreptate. nu îi putem schimba. dar îi putem cu siguranţă alege.

    ReplyDelete
  2. ..nu ii putem schimba dar putem sa ne schimbam pe noi insine.

    ReplyDelete
  3. ...scrisul nu vindeca...te ajuta doar sa iti pui in ordine gandurile.Si de multe ori creeaza dependenta.
    o zi frumoasa si...linistita iti doresc.

    ReplyDelete
  4. Mie mi se pare ca nu putem fi ni niciodata pe deplin multumiti de ceea ce suntem si nici nu trebuie sa fim mltumiti. Atunci cand esti multumit de ceea ce esti, te opresti din a te mai imbunatati.

    ReplyDelete
  5. ce mult mi-a placut cum ai spus..."...un om care iubeşte liniştea. muzica liniştită, oamenii liniştiţi, vocile liniştite şi chipurile blânde. încăperile liniştite, ferestrele mari şi pereţii acoperiţi în întregime de cărţi. să ştiu că, în ciuda liniştii, în mine e cea mai mare dezordine."
    cor de imbratisari pt tine.

    si ai dreptate nu putem schimba dar ii putem alege.

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare