04 March 2010

Zi

Poezie din vol. Noapte sau zi de Simona Popescu:


O respiraţie? respiraţia mea?
- trecut-au ore şi învârt aceeaşi întrebare
umplut-am pagina de cercuri copăcei axoni şi cifre alandala
tot răsucind în cap.
Apoi am început privind în gol
(adică-n ţesătura unui frunziş adânc din faţa mea)
am început să-mi amintesc ceva din visul meu
în care nu erau imagini – sau nu asta conta –
ci percepeam direct Substanţă:
un fel de înţelesuri fără de limbaj
şi fără de imagini
un fel de re-ordonări secunde de dinainte de imagini
de dinaintea filmului cel mut
un…protovis.

Apoi parcă stăteam în faţa mea
Şi-aşa cum se-ntâmplă câteodată când îţi vorbeşte cineva
- şi nici nu-l mai auzi şi tu te-nfăşori pe dinăuntru
şi-ţi simţi gândirea liberă
ca pe un fluture zburând în preajma ta –
la fel un soi de mine dansator
faţă de mine-ncremenita
se purta.

Cum răsuceam la chestia asta de ameţisem bine
Nişte glasuri fetiţeşti m-au tras din vălătuc
- şapte pitice fete urlând din răsputeri
sub geamul meu neîncetat
şi fără nici o noimă:

tinca patinca pitula
krikrikri krakrakra
tinca patinca pitula
să rămâi aşa

2 comments:

  1. offf... nu pot sa-mi amintesc deloc despre ce era sau cum se numea, dar stiu ca imi place la nebunie un eseu de-al Simonei Popescu, si mi-a venit acum asa o pofta sa-l recitesc...

    ReplyDelete
  2. păi cred că îl găseşti pe o listă cu tot ce a scris ea până acum.

    ReplyDelete

With the past, I have nothing to do; nor with the future. I live now. Ralph Waldo Emerson

Don’t pray when it rains if you don’t pray when the sun shines.




îmi ţin fericirea în buzunare, în zeci de buzunare cusute pe dos.

My photo
scriu pentru mine, ca să cresc mare