plangeti atunci cand trebuie

it's true, it hits you like a boomerang.

plangeti atunci cand trebuie. n-am plans suficient atunci cand ai plecat dintre noi. plang acum si nu ma pot opri. n-am stiut atunci cum sa-mi gestionez emotiile, le-am ferit, m-am ferit, am incercat sa ma asigur ca ceilalti sunt bine. dar in mine se destrama ceva, incetisor, numai ca eu nu auzeam. si-am inceput sa plang acum, atat de tare incat ma doare inima si-ti tot spun ca-mi pare rau, ca-mi pare rau ca nu mi-am luat la revedere.

nu mai stim cum sa ne exprimam durerea, ne-o ascundem de ceilalti si ne-o ascundem si de noi. n-am stiut si-am ascuns-o si de mine si acum s-a intors, stiam cred de-atunci ca o sa doara mai tarziu, ca nu poti sa incerci sa nu te gandesti la nesfarsit. ai disparut si gata. ai disparut cu adevarat. nu mai esti. nu te mai intorci. le scriu acum si-abia acum imi dau seama ca nu mai esti. si nu pot sa ma opresc acum si nici nu vreau, uneori trebuie sa lasam sa ne doara inima, oricum o sa ne doara, inevitabil.

doar e o lectie pe care o invatasem, o acceptasem, mereu sunt pregatita sa imi asum orice, numai ca de data asta n-am stiut, am crezut ca pot s-o amagesc, sa ma pacalesc, sa-mi pacalesc mintea. dar n-ai cum, trebuie sa-ti plangi durerea fiindca oricum o sa se intoarca.

ma doare inima si-atat si e o durere despre care stii ca va trece, insa nu asta cauti. o simti si-atat. poate ar fi trebuit sa plang atunci mai mult, dar n-am putut. si plang acum, de o suta de ori mai mult. cred ca am simtit ca iti eram datoare. poate iti sunt datoare cu multe lucruri pe care n-ai apucat sa le vezi, pe care n-am avut cand sa le impartasesc cu tine. si e adevarat, cel mai bine e sa facem lucrurile atunci, sa spunem ce simtim cand simtim si sa plangem cand trebuie.

sa ne ierti, sa ma ierti.