esti iubire, daruiesti iubire

mai intai, tie. adica mie. si altor oameni, in acelasi timp. am nevoie de o infuzie. atata am uitat de mine si m-am concentrat in directii carora ar fi trebuit sa nu le acord atata importanta. am uitat ca aveam planuri. cu mine. ca-mi facusem niste promisiuni. si sunt la inceput de drum si, deocamdata, merge bine. mai multa iubire, imi spun, mai multa iubire.

esti iubire, daruiesti iubire. mai mult de-atat nu stiu ce pot spune. fiindca acum depasesc multe momente stiind ca nu trebuie sa cerem, ci trebuie sa oferim. ca nu trebuie sa credem ca unele lucruri ni se cuvin si ca e mai bine sa fim mult mai constienti de noi. e atat de usor, atat de usor sa ne pierdem.

sunt usor melancolica, putin trista si speriata in acelasi timp. timpul din zilele urmatoare o sa fie petrecut mergand pe varfuri. inca nu ma pot gandi la asta. nu la modul concret. iar maine trebuie sa rezolv ceva in doar cateva ore, in timp ce voi jongla si cu jobul. dar o sa le fac, as vrea sa invat odata sa las grijile deoparte fiindca uite, poti sa risti mult, poti sa faci un milion de lucruri, poti indrazni mult mai mult, si stii de ce? fiindca tot iesi la liman, tot o sa-ti fie bine, tot o sa gasesti o solutie.

am vorbit prea mult zilele acestea despre ce-mi doresc. e timpul sa revin la a face. sa continui un drum parcurs pana aici. ma am pe mine, o am pe mama si am niste prieteni extraordinari. atat de buni cum nu mi-as fi imaginat vreodata. iubitori, deschisi, sinceri, mai mereu cu zambetul pe buze.

de ce-am renuntat la duminicile in familie despre care le-am povestit? sper sa revenim. sau sa fie casa din nou mai plina. ba cu unul, ba cu altul. sa ne zambim, sa gatim mai mult, sa ne bucuram unii de ceilalti, sa fim si mai aproape.

n-as vrea sa adorm acum. dar o sa adorm si realitatea de maine o sa fie una care, sper, te face mai puternic. sa fiu un om mai puternic (am mai crescut eu, dar mai e de lucru) si sa imi daruiesc mai multa iubire.

atat, deocamdata.