dupa o saptamana tulbure, cu stres din mai multe directii, cu griji si intrebari fara raspuns, concluzia era una singura: am nevoie de ceva stabil, i-am spus unui prieten cu care ma bucur sa descopar ca am atat de multe lucruri in comun. si stabilul ala s-a petrecut si pot rasufla (cumva) usurata. simtim nevoia, din cand in cand, sa dam jos din greutatile care se tot aduna, nici noi nu stim cand, pe umeri. asa ca azi am dat jos o povara, pentru mine asa a fost, fiindca nu era in contextul potrivit, iar eu eram mult prea obosita ca sa-mi fac doar jumatate din grijile pe care mi le facusem.
sa fie intr-un ceas bun, cum bine-a zis cine-a zis, sa fie intr-un ceas care sa ne ajute sa ne indeplinim visele si sa ne tina aproape de o munca pe care am ales-o dupa ce am descoperit-o. sau, mai stii, poate ne-a ales ea cu mult timp inainte, iar noi doar ii urmam traseul invizibil.
mi-e in sfarsit un pic mai bine, fie, mai bine, revin la starea mea de om recunoscator si merg la culcare. somn usor!
No comments:
Post a Comment