a decision has to be made

"Scrie ceva pe tema asta. Scrie despre nehotarare!", mi-a zis in timp ce intelegeam amandoua ca, de la o vreme, nimeni nu pare sa mai inteleaga nimic. Din ce in ce mai singuri impreuna, am vazut ieri intr-un status pe Facebook si m-am incruntat gandindu-ma ca nu ne opreste nimeni niciodata sa luam vreo decizie in afara de noi. Si, cum bine a spus Ana Blandiana, omul nu a suferit niciodata de neputinta, ci de nehotarare.

Exista multe moduri prin care poti ramane pe loc, dar calea cea mai sigura e cea prin care nu mai iei nicio decizie. Alegi ceva simplu de tot, alegi sa nu mai decizi nimic. Si, deodata, viata care incepe sa treaca pe langa tine pare mult mai simpla. Asta fiindca te lasa in pace. Durerile de cap, nervi, stresul, emotiile, micile frici, toate par sa dispara ca prin farmec, odata eliberati de povara pe care o simtim cand stim ca trebuie sa alegem. Pe termen scurt, ni se pare usor. Pe termen lung, devine ceva ingrozitor. Si se mai intampla un lucru. Ii lasam pe altii sa decida in locul nostru. Sau lasam lucrurile la voia intamplarii. Chiar daca sunt lucruri pe care stiu ca trebuie sa nu le controlez in vreun fel, n-as putea sa uit vreodata ca o sansa nu o sa ti se arunce niciodata fix in brate, ca o oportunitate nu o sa iti fie indesata cu forta in viata, ca tu, la randul tau, va trebui sa spui "Da!" si sa iti invingi toate convingerile care acum te fac sa nu vrei sa spui nici macar "Nu".

"Asta da putere!", scria cineva intr-o zi. Sa stii ca iti poti transforma viata dupa bunul plac, sa stii ca poti indrazni atat de mult si atat de multe, ca poti schimba lucrurile, ca esti responsabil de propria viata si ca ai toata puterea in mainile tale. Asta da putere, mi-am zis si eu, amintindu-mi inca o data ca nu as fi astazi aici, multumita si recunoscatoare pentru oamenii din jurul meu si viata prezenta, daca nu as fi luat in trecut zeci de decizii, daca nu mi-as fi depasit niste bariere pe care nu stiu cand le coborasem, daca nu m-as fi suprins singura cu fiecare pas nou facut mai departe: "Uite ca se poate, eu pot!".

O sa revin la relatii fiindca discutia se rotea in jurul acestei zone care pare sa se hraneasca numai si numai cu nehotarare. Prea putine lucruri ne vor rani mai tare decat nehotararea altora. Cu greu ii vom rani pe altii mai mult decat atunci cand suntem nehotarati, nesinceri cu noi si nu le spunem. Sigur ca e greu sa iei o decizie, sigur ca vor fi consecinte, dar ce om devii dupa ce iti asumi responsabilitatea pentru aceste hotarari? Te eliberezi si inveti sa mergi mult mai drept, poetic spus. Si cand vei fi din nou intr-un context in care in trecut ai fi ales sa dai bir cu fugitii fiindca a lua o decizie sau a ti se taia o mana pareau lucruri similare, vei sti sa alegi imediat fiindca vei sti ce urmeaza dupa: o viata clara, organizata, responsabila.

Dar e greu, e greu si stiu prea bine ca e greu. Numai ca, din fericire, a lua decizii atunci cand e cazul se invata. E o obisnuinta pe care o poti imbunatati. Un obicei sanatos si necesar. Speak your mind, cred ca asta e englezismul pe care nici nu-mi propun sa-l ocolesc fiindca pare sa exprime foarte bine acel indemn de a spune ce gandim, de a trece dincolo de teama de respingere (da, ce ne mai temem) si de un cine-stie-ce-rau-inexistent-si-numai-in-capul-nostru.

Hai sa spargem niste ziduri. Si daca imi spuneti vreodata ca n-am luat decizia X, sa stiti ca am luat niste decizii foarte grele in viata asta si ca dupa cele mai grele, multe alte hotarari par floare la ureche. Si chiar e, o spun cu mana pe inima, singurul mod de a merge mai departe, de a cunoaste oameni noi, de a ajunge in locuri noi, de a-ti schimba intreaga viata daca cea de acum nu e tocmai pe gustul tau.

So...  speak your mind ca o sa ti se raspunda.