let us always remember & let us grow

am vrut sa scriu ca abia anul asta am invatat sa fac diferenta intre cei care vor cu adevarat sa iti fie alaturi si cei care doar isi pierd timpul pe langa tine. dar ma gandesc ca poate doar sunt eu norocoasa, poate ca asa s-a nimerit sa fie, ca abia de un an sa ma bucur de un cerc mare de oameni minunati. numai ca, pe urma, privesc in urma si vad un alt om, un alt eu. nu stiu daca ei m-au schimbat pe mine sau daca i-am intalnit fiindca eu ma schimbasem. dar nu-i zi sa nu ma bucur de prezenta lor in viata mea.

as vrea sa nu uitam. sa nu uitam cine suntem, incotro ne indreptam, ce vrem si care ne sunt principiile. sa nu uitam binele pe care il facem si care ni se facem. as vrea sa nu uitam de lucrurile care ne plac la noi si as vrea sa nu ne uitam in intregime ranile ca sa putem vedea mai bine in viitor.

as vrea sa nu uitam ca trebuie sa invatam in fiecare zi si ca trebuie sa crestem, sa ne autodepasim. sa nu uitam ce am facut pana aici, ce am realizat. privesc in jur si ma minunez: am facut eu toate astea in doar un an? m-am mutat in casa asta, am renovat baia si bucataria, am fondat wolf 25, v-am cunoscut pe voi toti, iar ieri am mers sa ne uitam dupa mobila pentru atelier?! pare un vis, dar nu e. e realitatea in care am crezut. o realitate care m-a facut sa plang in multe nopti, poate la intervale egale, poate la o luna. am plans de fiecare data din toata inima si-am asteptat sa-mi treaca.

fiindca nu e usor, dar se fac. nu intotdeauna singura. ma intreb ce am invatat. si e in permanenta schimbare totul si imbunatatire. uneori obosesc si iau o pauza. se dezlantuie atunci haosul, hainele invadeaza canapeaua, dezordinea imi invadeaza mintea. nu trec mai mult de trei zile si le adun, fac ordine la exterior ca sa fac ordine in interior. si functioneaza.

si sunt aici si nu vreau sa uit.