iubire etc.

inca nu l-am citit pe barnes, dar am cumparat ieri cartea. pana atunci insa, iubire etc., hear me out:
sfarsitul perfect nu exista asa cum nici relatia perfecta nu exista. nu stiu insa cat de mult ar trebui sa incercam sa intarim sau sa construim acolo unde exista prea putin sau, mai grav, nimic.

I look around and I see lovers at work. e ca si cum toata lumea duce o lupta a iubirii. toti vor sa fie iubiti, aparent iubiti, aparent imbratisati si aparent sa se sarute la fiecare semafor. therefore, is love a battle or it's just us making things in the wrong manner?

what do you think? and it's just us, here, or is it the same in the whole world?

nu-i nimic in mintea mea

inainte aveam un pitic mic-mic
si ma tragea de maneca si-mi spunea ce sa fac, pe cine sa iubesc
cand sa fug, cand sa ascult doar de mine si-atat
iar acum, ma razboiesc cu lumea
si mai ales cu mine
si-mi dau seama ca piticul din mintea mea
a fugit de mult
ma-ntreb cand oare a decis
ca eu nu mai am nevoie de ajutor
sau poate s-a saturat de nehotararea mea.
sa-mi calc pe inima, sa nu-mi calc?
sa-mi iau inima in maini si sa-i dau capcaunului si-o furculita?
tare-as fi vrut
ca piticul sfetnic pe care il aveam candva cu mine
sa-mi spuna acum ce sa fac.

I think I like you. But before I tell you that, I made some pancakes.

foto: verde ursuz.

Când nu-ţi găseşti cuvintele, faci clătite.

un an, o viaţă

mă cutremur cel mai adesea când se lasă întunericul, când muzica îşi întinde către mine miile de ace, miile de braţe care mă înţeapă, care mă cuprind. atâta durere, atâta dragoste adunată şi îngrămădită într-un singur om pentru un singur om. fiecare clapă de pian înseamnă durere şi un trecut în care am existat, dar de care nu-mi mai amintesc nimic. fiecare înserare şi fiecare stradă cu clădiri înalte înseamnă o viaţă pe care am trăit-o alături de tine, dar din care nu-mi mai amintesc nimic. n-a mai rămas decât o strângere de inimă la mici semne din viaţa de zi cu zi, semne pe care astăzi nu le mai înţeleg, doar le simt şi mă cutremur.

uneori mă gândesc că nu am să citesc niciodată tot ce vreau să citesc. uneori mă gândesc că nu o să iubesc niciodată cât pot să iubesc. uneori mă gândesc că o să mor înainte să apuc să citesc tot ce vreau să citesc. dar cel mai mult mă sperie gândul că ar rămâne mult prea multă iubire neîmpărtăşită.

uneori mă sperie întunericul şi singurătatea. alteori mă sperie dragostea şi prezenţa ta. uneori fug de mine. cel mai adesea fug de mine.

nu mai rămâne nimic din oameni. există un singur lucru care mă defineşte. doar că nu ştiu care e.

les gens, voila. Marci.

când o cunoşti prima oară ştii că e un om bun. sunt unii oameni cărora le citeşti bunătatea şi sinceritatea în ochi. nu o să ştii însă de la început că poate să cânte într-un fel care te va face să vrei să o asculţi la nesfârşit. şi-o să-ţi pară rău că nu ţi-a mai cântat până acum, dar o să te bucuri că acum e aici şi împarte cu tine unul dintre cele mai frumoase daruri pe care le au unii oameni: o voce frumoasă care vine din suflet. a fost o zi perfectă.

mi-am reamintit că viaţa e compusă din oamenii pe care îi ai în preajmă şi că singurătatea nu este un lucru cu care cineva ar trebui să vrea să se obişnuiască.

Will you, please?

De data asta, o sa va rog din inima sa luati acasa cate un pisoias. Sunt trei fratiori, cu cel de-al treilea nu am o poza, dar arata aproximativ la fel cu cel din stanga. Trimiteti un e-mail sau un mesaj pe id-ul de yahoo si o sa va dau mai multe detalii despre cum puteti sa luati acasa un pisoias. Nu uitati ca e foarte important pentru ei sa isi gaseasca o casa cat mai repede.

Take them as the cutest gifts that you found on a rainy day while reading Verde Ursuz's blog. :) They'll be true friends while you'll be having your tea.

I just very killed a mosquito

Pentru liniştea mea şi a cititorilor mei, să ştiţi că de astăzi înotăm în ape mai liniştite. Şi că am primit o propunere de colaborare ca editor datorită blogului. :) Lucru care se va face, desigur, pe lângă job. I was pleased to find out that it was thanks to my blog.

Cea mai bună îngheţată ever (cu excepţia celei pe care o mâncam când bunicul meu lucra la fabrica de lapte şi mergeam în vizită... dar asta se întâmpla acum 19 ani) a fost cea de la City Grill. Surprinzător, nu? Nu chiar, păstrăvul lor la grătar e chiar yumm. Revenind însă la îngheţată... cea mai bună, cea mai bună, cea mai bună! Cereţi îngheţata de casă când treceţi pe acolo şi o să vă daţi seama încă de la prima înghiţitură cât este de diferit gustul faţă de cea pe care o mâncaţi în mod obişnuit.

Alte veşti? Am cumpărat azi nişte mobilă, am montat-o, am un loc minunat de luat micul dejun, am ajuns mai mult târâş până în carrefour ştiind că mâine-mi vin prieteni în vizită şi le-am promis îngheţată şi brioşe cu fructe de pădure (pe care le voi face mâine dimineaţă, fireşte). încă nu m-am gândit la un fel principal rapid şi bun, dar am lângă mine my precious cooking books. nu ştiu cum am reuşit să mă întorc din carrefour cu toate raioanele după mine, cert e că nici n-am luat tot ce mi-ar fi trebuit. şi după toată ziua aceasta plină, am reuşit să mai şi gătesc ceva. muream de foame, vă imaginaţi.

foto: verde ursuz (şi să ştiţi că toate sunt de azi :) ca să vedeţi ce blogger responsabil sunt)

v-am spus eu că

o să-l cumpăr pe peter esterhazy. cu accent pe primul "e" din peter şi cu accent pe "a". aşa că am cumpărat azi, înainte de un ceai şi nişte pacheţele de primăvară de pe terasa verona (recomand şi ceaiul ginger&lemon) împreună cu o prietenă cu care mi-a părut tare bine că m-am întâlnit, "rubens şi femeile neeuclidiene". i-am mai luat acasă şi pe vladimir sorokin cu "ziua opricinicului" şi pe Llosa cu nişte teatru (am lăsat acasă o piesă neterminată a lui Vişniec şi mă tot gândesc la ea). deci pacheţelele de primăvară au fost bune, ceaiul a fost bun, cafeaua (da, am băut şi cafea) a fost rece. şi iarăşi nu ştiu când s-a făcut noapte, iar dimineaţa de azi pare că s-a petrecut cândva demult, într-o amintire care poate nici nu a fost a mea. dar a fost, iar ziua de azi a fost una lungă, plină de tresăriri şi palme apăsate pe frunte. bunica mea mă întreba când eram mică-mică de tot: "de ce oftezi?". nu oftam, încercam să respir adânc pentru că rămâneam fără aer. acum oftez, dar nu mă mai întreabă nimeni nimic. poate cred cu toţii că doar trag aer în piept.


sigh.

in unele zile te trezesti trist

stii diminetile acelea in care pur si simplu te trezesti trist? e ca si cum mi-as lua ceaiul in fiecare dimineata si ritualul acesta m-ar intrista teribil. m-a intristat si ploaia, m-au intristat si toate umbrelele scoase atat de dimineata la o plimbare fara voie. ma-ntreb daca lor le place. sa fie umbrele. inainte oamenii purtau si umbrela de soare, acum le scot doar pe ploaie. deci sigur nu are cum sa le placa asta.


in unele seri se intampla unele lucruri. si acele lucruri rascolesc ceva in tine. sunt lucruri marunte, dar dezordinea e mare.


iti pui ibricul pe aragaz si-ti mai faci o cafea. nu bei cafea, dar ai chef de o cafea. nu vrei sa dormi, cam asta e. nu prea ai mai vrea sa dormi. cauti ceva si simti ca s-ar putea sa pierzi acel lucru daca tu dormi. numeri orele cu interesul unui om nebun. simti aproape fiecare minut si mereu incerci sa traiesti in viitor. niciodata nu esti aici, esti mereu cu 7-8 ore inainte: o sa fac asta, si asta, si asta. pe urma prezentul devine viitor si trecut in urmatoarea secunda. asa ca te proiectezi din nou peste alte cateva ore si desi ti-e corpul in prezent, te imaginezi in viitor. fizic esti aici, dar mintea iti e deja inainte. e ca si cum n-ai trai niciodata cu adevarat.

vă spuneam de poze

s-ar putea ca pe lumină colajele să mi se pară altfel, dar acum le-am făcut pe fugă ca să nu mai amân postarea lor. :) deci cam asta am mai bucătărit lately pentru că nu am avut timp de ceva mai mult, dar dacă în weekend nu intervine nimic, se vor înfăptui lucruri maaari.

foto: verde ursuz.

why blog?

tot despre tartine o sa va vorbesc. cand dai peste un blog bine construit, scris din inima si cu un tipar fix, e ca si cum ai citi o carte buna. asa am de gand sa fac cu La Tartine Gourmande. Nu pot decat sa ma bucur ca exista oameni atat de frumosi care decid sa impartaseasca si altora din pasiunile si talentul lor, precum si din bucuria cu care sarbatoresc cel mai mare dar: viata.

pentru mine inseamna inspiratie, asa cum mintea de ceai a insemnat acum cativa ani o noua pasiune: cea pentru ceai si pentru carturesti. cea pentru oamenii noi si intalnirile pe ninsoare sau ploaie.

asa ca din cauza asta imi iubesc blogul. nu sunt deloc o persoana organizata si mereu uit lucrurile de care imi promit ca o sa ma tin. dar poate ca toate au un timp al lor, iar eu n-ar trebui sa-i dau acele peste cap.

we build our own happiness

in bucatarie avem 12 sortimente de ceai si un iepure. in curand, asa cum am aflat ieri, o sa mai avem un chirias: un husky. cat sunt de fericita? over the roof. dar, asa cum am invatat de-a lungul anilor, dupa fiecare bucurie, se intampla ceva mai putin placut. asa ca pentru a pastra un echilibru, incerc sa-mi educ atat entuziasmul, cat si tristetea.


nu am suficiente cesti de ceai. nu aici. ma abtin sa mai cumpar, abia am unde sa mai pun cartile. asta nu poate sa insemne decat un singur lucru: redesign. imediat ce o sa am timp sa ma opresc putin si sa trag aer in piept. unele zile in redactie sunt pline, esti cu ochii pe ceas ca sa trimiti la timp revista, sari peste pauza de masa ca sa ai timp sa faci newsletterul si nici nu stii cand se termina programul de lucru. peste o jumatate de ora te intalnesti insa deja cu niste prieteni, luati masa in oras, apoi ei pleaca si apar alti prieteni, prietenii care stau ceva mai mult la o bere, sub copacii aceia care iti amintesc de o gradina plina de nuci batrani.


asa ca se face noapte imediat, urmeaza cinci, cel mult sase ore de somn, iar dimineata o iei de la capat. nu am uitat de pozele promise, in seara asta le voi posta. odata cu la tartine gourmande, trecem pe meniul de vara (lucru care ar fi trebuit facut inca de acum 3 luni). asta inseamna multe salate. si asta mai inseamna ca in weekend o sa fac inghetata de iaurt cu fructe de padure. 100% naturala si foarte gustoasa. :) da, incerc sa imi alung orice urma de tristete prin aceasta placere de a gati si de a experimenta, placere careia nu ii acord suficient timp, dar vom remedia situatia.

cam atat.

foto: la tartine gourmande.

may all our wishes come true

"It’s funny, you know, these foods. They worked like magic. They lifted my spirit. And so after eating our tartines, salad and strawberries, and Lulu had had her nap, we left for an afternoon walk, maman avec sa fille, ….with banana and chocolate muffins awaiting upon our return."

La tartine Gourmande


I want that kind of happiness. And a house full of light. And a child. And love.

povestea prajiturilor cu ciocolata

au iesit bine pana la urma. doua tavi, din aluatul care a ramas si a supravietuit unui nou adaos de faina. si de ciocolata. va imaginati ca daca nu stricam primele ture, am fi mancat cel putin sase tavi. pe jumatate arse, pe jumatate pline cu ciocolata, ti se cam topeau in gura. n-au fost fabuloase cum speram, dar noi trei am dat gata doua tavi si suntem inca in viata. daca o sa incerc din nou? cu siguranta. desi am dileme de tipul: how hot is 180 degrees la un cuptor care nu-ti indica temperatura? poze in seara aceasta, in functie de ora la care ajung acasa. sunt huhurez de ocazie, in caz ca nu stiati. dupa job, mereu se intampla cate ceva. numar minutele, mai am o jumatate de ora si o durere de cap. n-am ceai, nu mai am nici apa si simt ca o sa imi explodeze ceva in cap. hmm, asa s-o fi simtind si cuptorul la 180 de grade?

prajituri-prajituri, dar tare-as manca o salata. ooof.

dupa-amiaza cu nori si blocuri vechi

antenele de pe blocuri, porumbeii, balcoanele gri, ferestrele acoperite cu hartie ingalbenita de soare, toate m-au purtat intotdeauna spre locuri si timpuri demult vizitate, simtite, adulmecate, pipaite cu o curiozitate de copil. raman astazi simtaminte pe care n-as putea sa le explic, ma intristeaza numai sa le ghicesc iarasi in apropiere.

ma intreb ce a mai ramas din copilul timid dintotdeauna si ce s-a intamplat cu antenele de bloc fixate atat de bine, cu cabluri, de amintirile mele. din copilul timid a ramas o frica pe care o ascunde destul de bine pana in punctul in care incepe sa iubeasca. apoi o ia la fuga si isi savureaza amintirile in fata unei cesti de ceai.

dincolo de amintirea felului in care lumina se vede diferit intr-o dupa-amiaza de duminica si cu totul altfel intr-una de noiembrie, copilul acesta timid iubeste. si iubeste din toata inima si toata dragostea aceasta doare si uneori i se pare ca e prea mult.

antenele de blocuri si ferestrele murdare, cu aceeasi sticla de dinainte de '89, mai pot fi inca vazute si in centrul capitalei. nu s-a schimbat nimic, imi spun. poate doar oamenii, poate doar palariile pe care barbatii nu le mai poarta. asa ca femeile au incetat sa mai primeasca flori, odata cu disparitia palariilor.

as vrea sa stiu cum sa te iubesc.

oda minciunii

eu zic sa ne mintim
ma crezi?
nu mint
cand spun
ca te iubesc.
asa ca astazi iti propun
sa ne mintim ceva mai mult.

esti imatura

degeaba ai implinit 23 de ani. de-gea-ba. m-as fi putut numi "degeaba".

scrii prost, dar vrei sa scrii o carte. si nu-i nimic, iti place cand uneori o nimeresti. ai cateodata impresia ca asta e, ca bucata asta de text (nu asta) ar putea sa devina o carte, ca ai scapa in sfarsit de sentimentul ca viata ta e undeva in alta parte.

mi-am promis sa fiu organizata azi. simt ca n-am facut niciun pas inainte, nici macar de mine nu ma pot tine. ma autocenzurez. ma bate-un gand sa-mi calc pe demnitate si sa-mi intind bratele catre tine. dar ce-as mai face apoi cu mine?

o viata. ar fi o idee foarte buna sa incep sa o traiesc asa cum vreau. problema e ca vreau sa o traiesc in alta parte. cu alti oameni. sau doar cu mine. ce sunt ceilalti la urma urmei? chiar avem nevoie de alte prezente? cuvinte fara sens si dezamagiri?


o sa-l citesc pe peter esterhazy. maine, cand iau salariul.

prostii. sunt imatura.

heart. they should've made it stronger

and wiser. and with a bad memory.

but somehow we ended up with this fragile little thing which gives us the biggest headaches. when it doesn't remind us what happiness really is. and that would be love.

tonight I came back looking like I just left wearing my night gown. truth is I could hardly wait to get home and get some sleep. the feeling of arriving home is something I will always enjoy in a particular way. I've seen some new streets tonight, deserted if I don't count the beggars and the omnipresent dogs. this city is queer, so full of light, of cabs, of people coming back or going to some parties and so empty, so dark, filled with black old buildings, with big windows and iron doors. I feel like it's a hypocrite city somehow.

have a good night!

e duminică, dar îmi imaginez că e vineri

şi că sfârşitul de săptămână e abia la început. şi cum m-am trezit eu pe la 1 (shhh) cu gânduri clare de lenevie, mi-am propus să trec pe modulul desene animate vechi. două boluri de cereale mai târziu, mi-am dat seama că se făcuse deja 3, iar eu trebuia să pun la cuptor the ultimate chocolate chip cookies. până să ajung efectiv în bucătărie, aflu că sesiunea de examene nu s-a încheiat, deşi de două săptămâni noi am simţit că suntem deja în vacanţă. aşa că m-am apucat să scriu ceva, deşi cerinţele testului trimis prin e-mail nu-mi erau clare nici mie, nici persoanei care mă anunţase că I've got mail. am lăsat deci lucrarea făcută doar pe jumătate, şi-am dat fuga în bucătărie să mai povestesc cu noul chiriaş care lenevea sub masă, nedorind să ia parte la conversaţie. am zâmbit înţelegător şi am scos aluatul din frigider (a stat la rece aproximativ 28 de ore, how's that for fancy cooking! :p). după ce am dat forma cât de cât rotundă, am pus tava în cuptor şi-am venit repede până aici să-mi răsfoiesc blogul preferat (nu, nu al meu). mai urmează apoi pe înserat şi, cel mai probabil, după ce voi fi făcut cinci tăvi de cookies (aluatul e suficient cât pentru toţi cetăţenii în cazul în care intrăm în faliment), o întâlnire la cărtureşti via Aitch.

later edit: although now I should be posting the proud results of my work, once put in the oven, the dough began melting. and melting. and melting. no sign of going up, only spreading. now, could this be a sign that I should not brag about a new recipe until I try it? although I made macaroons until they turned out to be fine, I no longer have the nerves to try and cook some more because there seems to be something wrong with the dough I made and the only thing I cooked today in the kitchen is myself. :)

Neopolitan dreams

sometimes we only need a quiet nite to understand that's all we actually need. quiet. peace. relief. understanding of the self. I managed not to become sad, I just sat there and enjoyed the beautiful view and the blurry morning which was making way through something which could've looked like a deserted Bucharest. it was nevertheless a matter of minutes until the city would've come back to life. and so were we. sleepy, tired, dreamy. it was hard to keep our eyes open while waiting for the sun. but the sun showed up somewhere behind the clouds. it didn't matter, we knew it was there. because clouds or no clouds, sun will always rise.

I couldn't help noticing lately that in songs people say the most painful things and the most sincere. things we never actually say in real life. we'd think they sound cheesy, that the beloved one might think they're too much. I suppose the most beautiful songs were born out of the greatest sufferance.

I tried to breath in the early morning, the huge beautiful windows that I desire for my own place, some place else. and last night I also got the feeling that past is always coming back in the weirdest way. same people, same feelings, same mistakes. we never learn, we cannot afford it.

Asculta mai multe audio Muzica

poze: verde ursuz, last night/this morning

good morning

and good night!

foto: verde ursuz

diminetile mele de vara

s-au schimbat mult diminetile mele. nu sunt niciodata morocanoasa dimineata, la mine melancoliile se strecoara doar seara prin usa intredeschisa. ma bucur deci, mai mereu, de dimineti in care primesc un e-mail care se incheie "cu drag", unul in care cineva imi spune ca i-am luminat dimineata si altul in care altcineva imi trimite minunate pagini din jurnalul propriu pe care le citesc cu mare placere si din care ma invaluie parca un miros de tei.

a fost o dimineata in care am reusit sa dorm chiar daca nu era innorat. poate ca toate diminetile in care trageam draperiile ca sa ascund soarele au facut sa se intunece un pic din mine. am pasit usor pe parchet si m-am imbracat cu o rochie aleasa pe fuga. n-am mai avut timp de ceai, n-am mai avut timp sa-mi alung gandurile pe care ar trebui mereu sa le lasam in urma sau sa ne facem ca nu le auzim.

simt ca devin un omulet din ce in ce mai mic, un om ciudat care prefera sa se ascunda iarna sub rochii si paltonase decat sa se mai bucure de o inserare de vara. imi citesc uneori horoscopul. nu mi se potriveste mai niciodata, dar eu il citesc, ca si cum in fiecare zi ar putea sa-mi dezvaluie vreun secret. astazi a ghicit. a ghicit ca-mi doresc o schimbare majora, dar mi-a zis ca nu e momentul sa o declansez. sa mai astept? dar asta am tot facut pana acum. si viata nu-i, oricum, decat o lunga asteptare.

sa declansez schimbarea. dar cum? n-am curaj. eu astept sa fiu luata de mana si tarata prin cele mai mari nebunii. imi imaginez strazi necunoscute, orase necunoscute, oameni necunoscuti. totul sa fie diferit de ceea ce traiesc acum. de cate ori vizitez orase din alte tari, raman cu nostalgia acelor locuri. nu stiu cum este pentru altii, dar pentru mine inseamna de fiecare data un singur lucru: sentimentul acut ca viata mea e in alta parte.

Once-Morris Gleitzman

Once I read the most beautiful sad story ever. and it was only a few pages ago that I stopped crying. once I felt that we should never be sad and embrace the world and try to make it better every day. once I read a story and it was amazingly written.

ieri

promite tu in locul meu ca atunci cand ajung acasa o sa termin de citit cartea, ca o sa adorm mai devreme, macar in noaptea asta, promite tu in locul meu ca o sa iert mai usor, promite tu in locul meu ca o sa invat sa fiu un om mai bun.

promite tu in locul meu ca o sa ma tin de cuvant si ca nu o sa uit de promisiune.

promiti?

photos (click pentru marire): verde ursuz

declaratie de iubire

tu, drag-drag,
imi esti drag
si mi-ai fi si mai drag
daca nu mi-ai fi deja
tot.

foto: weheartit.com

nu-mi trece de tine

hai sa fim, macar asa, sa ne prefacem. sa vorbim despre caderea guvernului. dar hai sa fim.

foto: verde ursuz.

oh my oh my

mai ca mi-e frica sa mai trec pe-aici.

sa ne regasim deci.

bucataria noastra se umple de ceai din ce in ce mai mult, cu cele mai diverse arome, gusturi si culori. bucataria o sa se umple in curand si cu the chocolate chips cookies si biscotti dupa reteta lui Mazi, fireste. furtuna trece, norii raman. sa speram ca nu o sa ploua iar, de data asta in prajituri.

Max Blecher - Vizuina luminata

multe postari il vor mai avea poate ca personaj principal pe scriitorul Max Blecher care a murit inainte de vreme. l-as fi vrut insanatosit, l-as fi vrut scriitor schimbat, l-as fi vrut in stilul celei de-a doua jumatati din Vizuina luminata. Blecher, asa cum il stim, se termina brusc dupa aproape doua treimi din carte si apare un ins pe care nu l-am mai cunoscut pana acum, un fel de scriitor cu imaginatia celui care a regizat filmul Delicatessen. ce imagini mi-au trecut prin fata ochilor citindu-i fiecare pasaj din care durerea si boala disparusera ca prin farmec. un alt blecher, dar acelasi max. de la bookfest m-am intors cu Intamplari din irealitatea imediata, cea de-a treia carte pe care urma sa o cumpar in mod inevitabil.

am terminat de citit si Frumoasele straine ale lui Mircea Cartarescu. Sa mai spun ca mi-au placut povestirile atat de drag adunate? nu mai spun. dar adaug ca o sa va placa.

despre nimicurile mele.

imi aduc aminte ca prin vis de momentele grele de care am reusit sa trec gandind pozitiv. de momentele in care am stiut cum sa nu ma supar, cum sa nu sufar doar pentru ca energia negativa venea din exterior, iar eu stiam cum sa ma protejez. dar am uitat, din cauza societatii in care traiesc, am uitat ce inseamna compasiunea, am uitat sa iubesc si, ce e mai important, am uitat sa ma iubesc. am uitat cum sa nu ma urasc pentru gandurile pe care le am, am uitat cum sa nu mai judec alti oameni si am uitat sa iert. am uitat ce a insemnat budismul pentru mine si am uitat in intregime ce a insemnat ortodoxismul. am uitat ca puteam sa le imbin si sa imi ghidez viata spre alte directii. am uitat sa mai incerc sa fiu fericita si m-am ratacit asa cum nu mi s-a mai intamplat niciodata. m-am indepartat de oameni si m-am indepartat de mine. viata a devenit un drum plin de suisuri si coborasuri pe care singura le-am creat, fara sa stiu cum sa le ignor. si fiecare suis a fost greu, si fiecare coborare a fost dureroasa.

mi-am promis sa renunt la cei care ma fac sa sufar, dar am renuntat si la mine odata cu ei. sa-mi fac deci timp sa ma regasesc. nu mai am puterea sa incerc sa explic, sa incerc sa rezolv lucrurile. prefer sa ignor si sa iert, chiar daca va fi in tacere. dar mai stiu ca un rau odata facut, schimba lucrurile pentru totdeauna. iar pentru asta nu mai am solutii.

foto: weheartit.com

când descoperi

că e ceva în neregulă cu tine, cu viaţa ta, cu oamenii care te înconjoară. un singur motiv mă mai ţinea în ţară, un singur motiv mă făcea să nu vreau să-mi iau lumea-n cap şi să nu-mi distrug viaţa în mod conştient. de azi nu mai am însă niciu motiv deci pot să-mi fac liniştită viaţa praf în altă ţară. fără niciun om infestat de probleme şi boli şi nervi şi furie. o să plec să uit de mine până la cel mai înalt nivel. sau cel mai jos. habar nu ai ce ai făcut.

surd

tu nu ştii ce durere mă macină. şi-o să mor. o să înghită din mine câte puţin, în fiecare seară, până o să dispar. tu nu ştii câte lacrimi vărs. cât dispreţ amestecat cu tristeţe se ascunde în mine. şi, doamne, ce om slab şi netrebnic sunt. nu vreau milă, nici compasiune. nu vreau să vă văd. pe niciunul. ca să uit iarăşi nedreptăţile? ca să redevin omul bun în care e cel mai uşor să loveşti?

cât aş vrea să urlu. să lovesc. să strig că nu mai pot. că nu pot merge mai departe. că vreau să mă opresc aici, cu nebunia mea cu tot. câtă durere de care nu pot să scap. câtă durere, din ce în ce mai mare, care o să mă înghită fără să ştiţi. şi-o să dispar şi-o să fiu în sfârşit un om liniştit. n-o să mai am lacrimi şi poate o să uit totul. poate nu o să mai simt nimic.

omul din cârpe.

e îngrozitor că nu-ţi mai pot vorbi.

So many things :)

@ street delivery

Kitchen butterfly
Bedroom breakfast :)
Out to dinner
Morning
My door with drawings made during classes

The book Persepolis

Baked today

V-am spus eu că revin cu poze! :p

O zi minunată să aveţi şi dacă vă supără cineva, zâmbiţi, e vară! :)

weekend plin

unde sa merg mai intai? se anunta un weekend plin, plin de tot. avem street delivery, avem noaptea galeriilor, avem bookfest, avem concerte in fata ateneului in fiecare seara. o sa prind cate putin din toate. avem un soulmate care se intoarce tocmai din germania si de care mi-a fost dor, dor de tot. avem planuri mari si-un mare zambet pe chip. avem muzica buna, desi nu mai avem casti. avem 36 de grade, dar la street delivery vom gasi limonada. avem un bucuresti plin de viata si de evenimente frumoase. si trebuie sa avem grija sa ne placa, doar e al nostru. avem oameni care il fac urat, dar avem si oameni care stiu cum sa il faca frumos cu adevarat. avem un weekend minunat, eu zic sa profitam din plin!

multa umbra, dragilor!
revin cu poze in zilele urmatoare si cu tolba plina de povesti!

offtopic: n-am uitat de lista de carti, n-am uitat de cele doua proiecte foto (sper din suflet ca unul dintre ele sa se materializeze intr-o carte), n-am uitat ca fericirea sta intr-o ceasca de ceai. [foto: verde ursuz]

verde ursuz e tare fericit. :)

despre iubire la 36 de grade

pe mine iubirea ma face sa ma simt ca la 16 ani. cand in realitate n-a mai ramas nimic din pustoaica aceea pe care acum, daca as putea sa ma intorc in timp, as schimba-o din cap pana in picioare, as intoarce-o pe toate partile, i-as pune un teanc de sfaturi in brate si as intreba-o ce-a fost in mintea ei. nimic, doar era o adolescenta. dar mai tarziu sigur m-as fi transformat intr-un om plictisit, maturizat inainte de vreme.

pe mine iubirea ma face sa ma simt mica si nestiutoare si sa uit de mine. si mereu imi propun ca data viitoare sa raman cu picioarele pe pamant, sa ma indragostesc cu cap, iar capul sa ramana pe umeri, nu sa ajunga tocmai in stratosfera. pe mine iubirea ma face sa nu-mi mai analizez deciziile si nici gandurile si sa le rasucesc si sa le descos si sa le lipesc la loc abia dupa ce iubirea dispare. dar pe urma oricum nu mai are niciun rost sa plangi dupa laptele varsat, cum spun americanii.

pe mine iubirea ma face sa nu mai vreau sa termin acest post de care brusc nu-mi mai place pentru ca am scris numai despre cum nu gandesc atunci cand iubesc.

si-o sa vreau sa revin cu argumente si sa spun ca e vorba de cel pe care il iubesti, ca poate uneori altcineva trebuie sa te tina cu picioarele pe pamant.

foto: weheartit.com

I am a woman

but I forget that sometimes. damn it, quite often. I am such a normal person sometimes. I am such a weirdo the rest of the time. I enjoy watching movies like The Devil Wears Prada and Sex and The City. I've watched all the seasons, I've seen SATC 1 and tonight we just came back from SATC 2. I am literally in love with Carrie Bradshaw as a character and I'm not ashamed, no, Sir, not one bit, to say it. I am so insecure sometimes. I am so proud sometimes. I don't like people being grumpy, but I realize I am like that sometimes. We all are. I criticize people, actions, ways of thinking. I do not agree with so many things. But I acknowledge all these negative things which make me a bad person and I try to change them, to improve whoever I am. I like European movies, even those which make your brain hurt, but I also watch a lot of American silly movies. I enjoy every single page of Elle, Marie Claire and Harper's, but I've also read Shakespeare in the old English. I am who I am, but I sometimes don't like myself. I am tired now and slightly sad. And I have only one thought which keeps bugging me. But if I've learned something in life, it would be that I'm going to figure it out somehow. I always do. So yes, that's pretty much me at midnight, on a Wednesday night.

rime alandala

aş putea să devin ceainic
sau pahar,
ceaşcă sau farfurie,
imaginează-ţi!
m-aş sacrifica şi aş spune:
"fie! de astăzi accept
să stau numai în bucătărie!"
dar ca să-mi fie pe deplin
efortul răsplătit
ar trebui ca tu să fii
un bucătar desăvârşit.

maruntisurile unei zile de marti

as fi putut scrie despre cum credeam ca-i miercuri, as fi putut scrie despre cum astazi nu am avut timp sa mananc, despre cum am intalnit prea multi oameni, despre cum pur si simplu uneori simti ca intalnesti prea multi oameni, despre cum am vorbit cu foarte multi dintre ei, despre cum toti erau diferiti si aveau povesti de viata diferite, as fi putut sa povestesc despre cat de putini oameni au fost la o lansare de carte din seara aceasta, as fi putut sa scriu despre cum am uitat sa cumpar rem si persepolis, as fi putut sa scriu despre cina pe care am reusit sa o iau in cele din urma, as fi putut chiar sa descriu salata cu ton comandata, as fi putut sa povestesc despre stiri, site-uri de stiri, newslettere, despre examene, note, scriitori, despre oameni, povesti, chipuri, dar am ales sa scriu despre nimic.

din taramul aristocrato-pisicesc

precum o pisica languroasa
am inceput sa ma gandesc
din nou la tine
si nu e nimeni,
din pacate,
sa ma traga de mustatile
stropite de lapte
si sa ma certe,
eventual sa ma traga de coada:
draga mea, esti o pisica tare neroada!

>^o^<

maria

rochia ta roşie avea ceva din parfumul anilor '90. aproape că mirosea a ojă ieftină cumpărată de la Eleganturi, din aceea care-ţi sărea imediat de pe unghii. îţi întindeai palmele în aer, delicat, încet, şi aşteptai să se usuce. mă rugai să-ţi întorc filele cărţii în timp ce tu aşteptai. părul tău proaspăt spălat mirosea puternic a şampon. mă afundam în el chiar dacă mirosul acela de trandafiri nu-mi plăcea. erai tu, cu părul tău proaspăt spălat.

mă-ntreb ce s-a întâmplat acum cu rochia aceea. doamne, din ce material era, nu-mi amintesc. nu-mi amintesc decât felul în care se simţea atunci când o atingeam. atunci când te atingeam. era un material rece, întotdeauna rece. oare cum se numea? nu-mi amintesc, nu-mi mai amintesc decât mirosul de ojă, de acetonă şi de şampon de trandafiri.

anii '90, asta ştiu clar. insuportabilă descriere a anilor '90. şi-mi lăcrimează ochii şi mi-e ciudă pe mine că plâng. e prea dureroasă trecerea timpului ca să o pot povesti astăzi fără să mă înec în rânduri. imposibilă descriere a timpurilor trecute. netrebnic povestitor.

just a little bit stronger

just a little more aware and maybe I get there.

I wish you'd stop ruining my days with only a few words.

I'm not that strong. I do not yell at people, nor disrespect them. I just abandon them.

the way I am

numar nori. nu fac nimic, dar nici nu-mi pare rau.
e un soi de amorteala.
un soi de dezgust.
si spleen.
stiti voi, cei care ati citit in viata asta ceva mai mult decat o eticheta.
vicious today? cu siguranta.
nelamuriri? ca intotdeauna.
cel care crede ca le stie pe toate nu poate sa fie decat cineva care in realitate stie foarte putin.
lost? slightly.
sad? every now and then.
happy? yes, thanks to the wonderful people I have in my life.
micul Paris? dezamagitor.
viena? third time's a charm. I hope this time I won't come back.





sursa foto.

dear everyone

as I find myself once again praying for some of my family members' health and trembling only at the thought of something terrible happening to them, I try to stay focused and keep their spirits high. as you know, I've been to a funeral a few weeks ago. it was my uncle who died and I didn't want to tell you then because it wasn't appropriate. I was there for my family and I couldn't not notice something: that those who care will know about this, will make a phone call by accident just to see how you feel and then they'll know. but those who never call you, but just enter your blog to see what have you been doing (that's spying on you-one of the most popular reasons people surf the Internet-, not caring), those are not friends, are just people who let me down over the years.

so I try to comfort myself telling me that it is gonna be alright. that this is my family and nothing wrong could happen to them. I would literally go insane.

good news, you'll say. give the good news, nobody wants to here about sadness. we all want to read about happiness, about falling in love, about having a wonderful day, with a delicious tea, a great book and the dearest one next to you.

good news, I'll give you. My flatmate moved out a few days ago and my new flatmate came along with the most wonderful rabbit in the whole world. as I love animals so much, I talk to the little fellow quite a lot as I'm petting him trying to make friends. he's just the most cutest (black) rabbit and he won't run away when you take him into your arms.

I'm now sitting next to the window, a little disturbed by the noise outside. but it's a beautiful evening and believe it or not, after 8 hours of writing at job, I find myself relaxing... by writing some more things. Isn't this weird?

I will also finish a book that Octavian sent me (he sent me 3, so there's only one left to be read) and it's just a wonderful book which brought tears to my eyes twice while reading it. and that only happened before with 2 books in my whole life. I think there might have been something in Nineteen Eighty-Four, but I'm not sure.

and that's pretty much all for today. but tomorrow I should write something happier. although you should know, I am rather happy.

e mai usor sa furi, decat sa scrii

http://pizmas.blogspot.com/ Ma gandesc sa inchid blogul. Mi-am gasit una dintre postari aici, intreaga, furata cu tot cu diacritice. E trist si ma intristeaza. Ca nu exista nici macar farama asta de respect pentru textul altcuiva.

a decis totusi sa modifice doua cuvinte de la final, deci nu i-a placut in intregime.

ca tot e joi

azi-dimineata nu am avut timp sa imi iau micul dejun.

mi s-a ascuns din nou tristetea in inima si nu stiu cum s-o scot de acolo. si-a facut culcus dezamagirea si ma tem ca a fost acolo tot timpul. doar eu ma ascundeam de mine si-mi spuneam ca o sa fie bine. o fi de la muzica, mai stii. o fi de la nopti nedormite, cine stie. o fi din cauza ca asa s-a obisnuit inima asta sa bata: mereu in contratimp.

niciodata nu mi-a fost atat de dor de vineri.

sursa foto: weheartit.com

pentru verde ursuz. because we're wearing the same shoes.

because of the dress. because of the room. because of the candies. because lately my heart's been breaking.

dati-mi gandurile voastre toate

si-o sa fiu fericita. dati-mi o casa cu ferestre mari si-o sa fiu fericita. dati-mi o ceainarie cu carti vechi si ceai verde si-o sa fiu fericita. dati-mi un drum cu castani infloriti si-o sa fiu fericita. dati-mi oameni sinceri si iubitori si-o sa fiu fericita. dati-mi teancuri de carti si imbratisari si-o sa fiu fericita. dati-mi ore de povesti si jazz si-o sa fiu fericita. dati-mi caldura si bucuria voastra si-o sa fiu fericita. dati-mi timp sa citesc la nesfarsit si-o sa fiu fericita. dati-mi timp sa iubesc la nesfarsit si-o sa fiu fericita.

nu-mi impart bucuria cu nimeni

sa nu-mi dai buna seara, m-am gandit sa nu-ti mai raspund.
de fapt, tu niciodata nu-mi spui nimic.
doar eu, nici nu stiu de ce
imi intind bratele catre tine
din cand in cand.
dar am invatat,
cu ani in urma,
cum sunt
si cine sunt.
ca daca iubesc
nu o sa-mi impart bucuria cu nimeni.