ce sa fac? sa scriu sau sa nu scriu? sunt doar pe jumatate aici, in timp ce degetele mele alearga pe tastatura si scriu despre nimicuri, nimicuri de care uit atunci cand ajung acasa asa ca le scriu repede, uneori fara pauza.
ce sa fac? sa scriu sau sa nu scriu? sa renunt sau sa ma zbat? nu inteleg nimic si nici nu incerc sa inteleg ceva si nici nu fac ceva ca sa inteleg nimicul.

deci ce sa fac? sa scriu sau sa nu scriu? imi vine sa tip, se ingramadesc in mine toate cuvintele, dar le inghit, le indes, le apas, ramaneti acolo, pentru voi nu e loc in lumea de afara, nu aveti niciun sens, niciun rost, niciun cuvant nu trebuie spus, ma impac doar cu linistea, doar cu lumina diminetii, cu ceata, cu frigul.

o sa incep sa beau din nou cafea dupa ce ani de zile am incercat sa o conving pe mama sa renunte la cestile de cafea din fiecare dimineata. o sa beau din nou cafea, tone si tone de cafea pentru ca fericirea nu sta in cestile de ceai, ci in cele de cafea asa ca trebuie sa beau tone si tone de cafea in timp ce noptile nu vor mai fi nopti, dar trebuie sa rezist asa fara timp si dincolo de timp in vreme ce o mie de cuvinte se zbat in mine si ma lovesc in interior si-mi zgarie plamanii si inima, dar eu le apas in continuare si nu le las sa iasa si nu e nimic mai infiorator decat un val de cuvinte care se rostogoleste in tine la nesfarsit.