înmulteşte totul cu o mie şi o călătorie până la etajul 7 nu o să mai fie doar o călătorie până la etajul 7

nu ştiu când a început seara asta, cu vin roşu, cu mult vin roşu, cu multă ciocolată, cu foarte multă ciocolată, apoi ştiu că ţi-am spus "saluuut" când am ajuns acasă, dormeai? nu-mi amintesc. îmi miros până şi încheieturile a fum, o să adorm aşa deşi n-aş vrea să acopăr totul cu fum, abia simt, ce drum, e totul acoperit de ceaţă, calea victoriei e acoperită de ceaţă, iar noul mihai viteazul (?) de la bcu e de-a dreptul înfiorător, ce-o fi fost în mintea lor, ni s-au făcut dinţii albaştri de la atâta vin şi, doamne, câtă ciocolată am mâncat, cu ceai verde, cu ceai negru, cu mentă, fără mentă, cu scorţişoară, cu vanilie, mă mir că nu mi s-a făcut încă rău, tare aş vrea să adorm şi să mă trezesc peste o mie de ani odihnită, dar de somn nu mai am parte nicicum, iar tocmai somnul îmi lipseşte cel mai mult acum şi cât vin într-o singură noapte de sâmbătă şi două beri (?) şi un pic de control şi nici nu ştiu cum a trecut seara, dar la mulţi ani, cărtureşti, şi-ţi mulţumim pentru toată ciocolata cu care ne-ai îndopat şi ce bine că e 01:16 and that I get to sleep cum ar spune o prietenă şi sunt momente în care nu-ţi mai vine să părăseşti bucureştiul cu toate momentele lui de nebunie acută. înmulţeşte totul cu o mie şi să vezi ce călătorie până la etajul 7 o să ai!