despre nimic, dar în mod concret

am scris aici despre cum nu mi-a plăcut la gaudeamus. am ajuns mai târziu la petrecerea de la cărtureşti, iar acolo vrei întotdeauna să cumperi cărţi. cred că ăsta e un merit pe care trebuie să îl acord acestei librării de care m-am îndrăgostit acum patru ani. dar, aşa cum mi-a spus unul dintre cărtureşti, există lucruri pe care poate e mai bine să le iubim doar din afară. asta pentru că mă bătea gândul să lucrez (şi) acolo.
la standul editurii art unul dintre librari îi recomanda unei domnişoare "Fabrica de absolut" a lui Karel Čapek. m-am oprit să-l ascult, e cartea pe care o citesc acum şi pe care astăzi am uitat-o acasă. acasă unde trebuie să reînvăţ să pot să citesc.
mai sunt atât de multe ore din luni, iar eu nu m-am organizat nicicum. poate azi trebuie doar să zâmbesc fără motiv, uneori motivele apar abia după ce începi să zâmbeşti. mi-e un dor teribil de viena.