nov.roze.

ma ineaca acest sentiment pe care incerc sa il inlatur sau macar sa il pastrez acolo nevazut si nesimtit de nimeni, ma scufunda aceste ganduri pe care incerc sa le alung, dar care imi apasa ambele tample fara ca eu sa imi pot duce mainile la frunte, ma lasa fara aer unele dimineti asa ca traiesc din nou in amintiri, uneori ma tem ca am creat singura un cerc in care ma voi invarti la nesfarsit, imi privesc chipul in oglinda si as vrea sa il schimb cu al altcuiva sau ce-ar fi sa traiesc doar din cafea si guma de mestecat, m-as apuca si de fumat daca as gasi vreun rost in asta sau daca nu mi-ar fi atat de teama sa ma imbolnavesc sau daca as fi gasit vreun motiv bun, dar nu gasesc si imi place sa ii privesc pe altii fumand, i-am scris mioanei marc intr-o zi cum respir din fumul de tigara al altora altcuiva, cum il inhalez desi se spune ca este mai daunator decat daca ai fuma chiar tu, dar pe mine nu ma deranjeaza, as vrea sa ma pot hrani doar cu fum, cu aer, cu ceata din fiecare dimineata de noiembrie, as vrea sa ma pot vedea intr-o dimineata aproape transparenta si sa imi spun ca am reusit, ca acum oricine ma poate farama in maini. a ramas atat de putin in mine la interior si acum ma zbat sa ramana la fel de putin din mine si la exterior, dar mai e de munca, mai e de munca, mai e de munca, as vrea sa ma trezesc intr-o dimineata si sa stiu ca am reusit, sa ma privesc in sfarsit linistita si sa nu ma recunoasca oamenii pe care nu i-am mai vazut de luni de zile.