ai cont pe facebook?

hai la galeria 115 cu un prieten care nu mai locuieşte printre noi, cetăţeni ai facebookului. şi pe urmă, ce să vezi, lumea asta e teribil de mică, dar suficient de mare pentru 3 cocktailuri şi prietenul nostru jim beam. ioana, pot să pun muzică? te rog, te rog, te rog. a dream come true, îmi zic. şi pe urmă un drum din care nu-ţi mai aminteşti nimic decât una bucată felix care-ţi spune în mod indirect să take it easy, dar tu ştii mai bine şi zâmbeşti nepăsător în timp ce, 10 minute mai târziu, împarţi ketchup şi cartofi prăjiţi la mcdonaldsulnonstopdinpiaţaromanăcarecebinecăexistă. şi pe urmă ajungi într-un control în care îmbătrâneşti subit pe măsură ce cobori treptele cam ca în povestea tinereţe fără bătrâneţe şi viată fără de moarte şi ştii că ai ajuns unde nu trebuia după ce ai stat pe jos şi ai uitat că a existat o luni, un marţi şi că într-un final s-a făcut vineri. dar dai peste un blogger care ţie-ţi pare mai sincer decât mulţi oameni pe care-i ştii şi-ţi spui că nu toţi oamenii din control au devenit străvezii de la atâta aceeaşi muzică. şi suzee şi uite cum poţi să creezi iar un hipertext dacă-i mai pui link şi domnului breb care ţi-a umplut geanta cu bucătăreli pe care le-ai adus acasă abia la 2 dimineaţa când ai vrut să le scrii toţi cunoscuţilor şi necunoscuţilor şi să le spui că în realitate tu te mulţumeşti cu străinii nestrăini şi că, în realitate, nu uiţi niciodată de tine chiar şi atunci când te sprijini de o maşină şi îi spui dragei de ioana că faci parte dintr-o instalaţie. oricum, oameni scumpi şi frumoşi, ne vedem sâmbătă în atelier, după tipic.