ce inseamna inapoi acasa

©verde ursuz

Constientizarea prezentului este lucrul cel mai sanatos pe care il poate face un om. Abia atunci iti amintesti ca tu esti tu, ca existi, ca poti schimba orice si ca ai libertatea si puterea de a lua cele mai bune decizii pentru tine.

Fie ca privesc in oglinda, fie ca privesc in jur, vad acelasi lucru: oameni care nu mai tin la ei. Oameni care inventeaza scuze pentru a se rani singuri, oameni care spun ca nu au puterea de a lua decizii pentru ca nici ei nu stiu ce simt. Sentimentele mele sunt insa clare, doar teama uneori ma face sa imi spun ca nimic nu mi-e clar.

Cea mai productiva perioada din ultima vreme a fost tocmai cea in care am trait fiecare moment pe loc si am incercat sa fac ordine in ceea ce sunt, ceea ce fac si ceea ce simt. Am reusit partial pentru ca la un moment dat s-a produs un dezechilibru prin reintoarcerea la un mod de viata care nu mi se mai potriveste acum decat in doze mici si, in orice caz, in contexte cu totul diferite.

Atunci cand esti legat de trecut, nu realizezi nimic in prezent. Am reusit sa muncesc mult, sa termin unele dintre proiectele pe care le aveam in lista si sa ma gandesc deja bucuroasa ca in curand voi putea incepe sa lucrez la altele. Nu sunt un om care sa poata face o mie de lucruri in acelasi timp si pe toate bine. Dar am inteles asta acum ceva timp si de-atunci am inceput sa le iau pe rand. "Toate la timpul lor" nu inseamna, pentru mine cel putin, sa aman ceva. Inseamna sa imi ascult inima si sa fac acel lucru abia atunci cand o sa simt ca "este timpul". Asa ca fiecare proiect are un timp al lui, iar trecutul si viitorul sunt piese care doar rareori isi intind firele lungi pana in prezent: nu le mai dau eu voie. Viitorul nu ma mai grabeste spunandu-mi ca am multe de facut, iar trecutul nu ma mai prinde in melancolii soptindu-mi ca am atatea de reparat.

As vrea sa redau in intregime un editorial al Mariei Timuc, insa o sa ma rezum la urmatoarele fragmente:

"Un cunoscut miliardar neamţ s-a sinu­cis după ce a pierdut 6 din cele 11 mi­liarde de euro pe care le avea. Asta s-a întâmplat pe la începutul anului 2010, când criza financiară mondială prindea aripi prin lumea întreagă.(...)

Şi-mi dau seama că ceva din mine îmi spune răspicat că el, la fel ca noi toţi, a fost victima percepţiei sale negative. În diferite situaţii de viaţă reacţionăm diferit pentru că percepem diferit. Ceea ce este straniu în cazul amintit este faptul că acelaşi om, care a izbutit să câştige 11 miliarde, n-a izbutit să piardă 6 miliarde. Acelaşi om care urcase pe culmile bogăţiei a coborât în sufletul său pe culmile disperării. Acelaşi om care a atins succesul nu şi-a îngăduit jumătate de eşec. (...)

Un adult îşi poate pierde sentimentul valorii personale dacă este părăsit de o persoană iubită. Un om oarecare îşi poate pierde sentimentul valorii personale dacă intră în şomaj, dacă i se micşorează salariul, dacă nu este apreciat de şefii săi, dacă nu-şi găseşte o slujbă sau dacă resim­te o acută lipsă de sprijin în mediul social sau familial. Micile pierderi ale vieţii pot fi percepute ca nişte ca­tas­­trofe în interiorul unui om, cum aceleaşi situaţii pot fi percepute de alţii ca nişte stimului pentru a câştiga, pentru a-şi arăta valoarea. Percepţia este cheia problemei, căci viaţa conţine şi pierdere, şi câştig."

A fost un pas facut inainte pe care l-am simtit si l-am identificat prin prisma reusitelor din ultima vreme. Am simtit ca am invatat mai mult, ca am descoperit mai mult, ca un nou eu a ales sa profite cu adevarat de fiecare clipa. Si acel dezechilibru recent e doar un semn ca e bine sa imi ascult inima si sa fac lucrurile de care simt ca am nevoie. In momentul acesta, mi se pare ca am nevoie de foarte putin, iar compania oamenilor nu este pe aceasta lista. Poate o sa dureze luni, un an, dar stiu ca nu e timp pierdut. E clipa traita in prezent. Simt ca alaturi de alti oameni nu fac altceva decat sa rascolesc trecutul sau sa ma pierd impreuna cu ei in planuri de viitor. Mi-e bine acum cand aleg sa invat intr-un an cat altii in zece. Si zambesc, am gasit linistea dincolo de oameni.

later edit si disclaimer: you, those few people, you are the exception. dar am ritmul meu in care simt nevoia sa va vad. :) si sunt recunoscatoare ca sunteti in viata mea.