putina vorbarie, inainte de a trece la munca

s-a facut repede vineri, parca mai repede ca niciodata, dar ma bucura sa stiu ca am in fata un weekend pe care am ales sa il petrec numai cu mine. dupa zeci de chipuri intr-o saptamana, e bine sa iti iei liber de la orice fel de intalnire.


mai sunt multe de facut in urmatoarele doua luni si simt ca, de data aceasta, alti oameni de care depind in anumite situatii nu au putut sa tina pasul cu mine. te intrebi apoi la ce bun ca tu ai terminat totul mai devreme cand ultimul pas, cel de finalizare, apartine cuiva care va lasa totul pe ultima suta de metri. singura optiune e sa nu-mi fac griji din cauza ca s-a ajuns din nou acolo unde am incercat sa evit sa se ajunga. dar am macar multumirea ca am reusit sa ma desprind de prostul obicei al organizarii ineficiente a timpului.



sunt mici reusite pe care trebuie sa mi le reamintesc, sa le constientizez ca sa nu-mi spun, atunci cand am dubii, ca am realizat prea putin. ma bucura si mai mult faptul ca multe dintre aceste intamplari fac parte din ceea ce sunt si ca nu a trebuit sa fac niciun compromis. am invatat oricum ca uneori o schimbare isi poate arata efectele pozitive dupa mult timp, dar ca trebuie sa inveti sa te adaptezi fara sa renunti la ceea ce esti.

imi imaginez in continuare insa viata intr-o tara in care moartea lui mircea horia simionescu sa fie anuntata pe prima pagina a ziarelor, nu pe pagina 7. dar stim deja ce se spune, nu? fii tu schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume.