eunumaiintelegnimic

  Silent Strike & Ada Milea - Astenie ( de Emil Brumaru ) by Silent Strike

"Singur ca o ciupercă

Expresia îi aparţine lui Llosa şi nu ştiu de ce mi-a plăcut atît de mult. Am văzut şi ciuperci crescute în pîlcuri, dar, dacă mă gîndesc bine, tot singure păreau, privite una cîte una. Cum singuri sîntem în oraşul ăsta mare; umăr la umăr pe străzi şi-n autobuze. Deunăzi mi-am dat seama şi de ce. Căutasem varii răspunsuri, nici unul mulţumitor. Acum ştiam clar. Pentru că sîntem plăsmuiri artificiale, domnilor. Nu sîntem făcuţi din carne, maţe şi ADN, ci din fire de lînă unii, din mătăsică, alţii, din fier forjat sau oţel inoxidabil iară – o bună parte din noi. Nişte alcătuiri fără suflet."
(Selma Iusuf, Dilema Veche)

Eu din ce-oi fi făcută? Din multe bucăţi mici de hârtie, îmi imaginez, pe care nu e bine să le laşi prea mult în ploaie, dar care trec cu bine de o iarnă, două, când primăvara le descoperă lângă zidul casei, cu cerneala împrăştiată ca într-un tablou de pollock.

Îmi spuneam astăzi că eu m-am educat să fiu nefericită, nefericită singură, în timp ce alţii s-au antrenat din greu să fie nefericiţi în doi. Şi ştiu că nefericirea în doi te secătuieşte adesea de cheful de a sta până şi cu o carte-n mână lângă o altă ea, lângă un alt el. Dar nu singurătatea în doi schingiuieşte mângâierile din zori, ci teama pe care omul şi-o hrăneşte de mic atunci când părinţii îl sperie cu bau-bau.

un bau-bau care se transformă, o adolescenţă mai târziu, în zgripţuroaice cu chip de nou început sau în credinţa că nimic nu va mai exista după, ca şi cum nimic nu ar fi existat înainte.

în acelaşi timp, nefericitul singur (că doar n-om fi noi mai breji) îşi imaginează, după ce a reuşit să ţină la distanţă trecutul suficient de mult încât să nu intre în categoria suferinţei în doi, dar suficient de aproape încât să ştie că înăuntru mai ticăie un ceasornic, că singurătatea îl întăreşte şi-l trece prin săbii şi foc, toate menite să-l transforme într-un superom al vremurilor noastre, ideal fals alimentat de vincent de paul, dalai lama şi bruce willis.

până una, alta, respir prin fire invizibile şi mă simt ca şi cum aş locui sub apă.