in aer

                 

azi puteai sa-ti umpli cu amintiri plamanii si inima, ca si cum ai fi trait nu o primavara de acum, ci una de acum o suta de primaveri. azi am vazut oameni care pareau sa isi umple si ei inima cu acelasi sentiment al unei copilarii poate sau al unei amintiri pe care doar o intuiau, fara sa o mai poata revedea in detaliu. apoi mi-am amintit brusc de dorinta mea de a-l citi in intregime pe proust si de dorul care ma cuprinde parca, din ce in ce mai indraznet, de niste dimineti linistite si prelungite pana spre amiaza cand te induri sa revii la realitate si sa-ti spui ca ar cam fi timpul sa te pregatesti pentru intalnirea cu ceilalti oameni.