azi am struguri şi caise la micul dejun, dar ce folos, temperatura urcă până la 30 de grade. nu ştiu dacă poţi să-ţi imaginezi cum este aici. te trezeşti deja sufocat de un aer încins şi îmbâcsit de prea multe obiecte. e suficient să îţi roteşti privirea şi să vezi că toată camera e un tu dezorganizat. sticle de loţiuni şi poţiuni care nu dau niciodată rezultate şi pe care oricum le uiţi după ce le foloseşti de câteva ori, hârtii pe care am notat diverse pentru că mi-a fost prea lene să le notez într-un singur loc, haine care îşi aşteaptă rândul în maşina de spălat, cutii de pudră şi fard, tenişi negri sau tenişi cu imprimeu de leopard, pantofi cu toc şi fără toc, genţi îndoite şi ascunse prin toate colţurile, alte haine care domnesc semeţe, dar pe care rareori la port, tricourile, cămăşile şi rochiile negre atât de la îndemână în fiecare zi, cărţile, în sfârşit, micuţa bibliotecă pe care săptămânal se opresc alte cărţi, unele doar în vizită, altele pentru câteva luni sau un an, în funcţie de cât de mult va decide timpul că trebuie să mai înghit, în fiecare dimineaţă, din acest aer încălzit probabil de la ora şase când încă mai reuşesc să dorm. şi-i duminică din nou, iar eu mă gândesc că de două zile am mâncat prea mult, chiar dacă e probabil ceea ce mulţi dintre voi mănâncă la o singură masă.

de citit kenzaburo oe.