cantec pentru a te face sa zambesti?

                              
                             


multe lucruri incep sa apese dureros zilele acestea si sa-mi dea impresia, in acelasi timp, ca traiesc intr-o alta lume sau ca, mai degraba, o alta lume incepe sa se desfasoare. e o liniste amestecata cu o neliniste exterioara, dar inauntru e doar liniste. poate sunt doar un om care a obosit sa se mai gandeasca la o mie de lucruri si care acum se lasa in voia sortii. poate mi-am dat seama ca am incercat sa controlez prea mult timp prea multe lucruri incontrolabile. dispar motivatii, dar dispar si frici. se sterg indoieli si se nasc decizii. un nou eu pe care acum il las in bratele unei lumi compuse, de data aceasta, nu din ganduri, ci din oameni. oameni care nu pot sa te raneasca mai mult decat ii lasi tu. si-i las.


suntem prinsi. de ploaie, de cantece, uneori de-o carte. suntem intotdeauna prinsi de lucruri materiale si de stari din care iesim cu greu, de multe ori buimaci, ca dupa un anotimp intunecat care parea fara sfarsit.

si pentru ca suntem mai tot timpul prinsi de obiecte, ne lasam mai greu sau din ce in ce mai greu, prinsi de oameni. prinsi ca stare, ca senzatie. prinsi de dorul unei maini care a amortit in timp ce a adormit cu obrazul langa tine. prinsi de amintirea unui sentiment asociat cu un cantec, si nu doar de muzica. acum parca e toamna. simt ca se apropie schimbari, mereu ghicesc aceste perioade in care se mai schimba ceva semnificativ. de data asta, as vrea sa fie o schimbare uriasa. si-n bine. si-o ghicesc atat de bine, o conturez atat de exact incat ma sperie pe de o parte pentru ca ii ghicesc si "birul". dar mi-l asum. e o vreme in care trebuie sa incepi sa platesti daca pana acum ai ocolit tot ce ar fi putut arata ca un compromis.

oricum, mai sunteti pe-aici?