a thousand little walls

in dimineata aceasta, bucurestiul mi-a zambit frumos. mi-a oferit liniste in timp ce ma indreptam fara graba spre serviciu. as fi ramas acolo pe o banca, sub copacii ingreunati de atata verde. as fi ramas acolo multe ore, sa numar trecatori, sa gust odata cu iaurtul pe care abia il cumparasem din angstul care-mi va aduce intotdeauna aminte de germania, din linistea pe care, pe straduta aceea, o tulbura foarte rar cate o masina.

poate ca acolo ar trebui sa stau in fiecare dimineata cate o ora, sa ma pregatesc pentru durerile de cap care acum apar inevitabil in timpul zilei. ma afund in munca azi, vreau inapoi in mijlocul acelui parculet minuscul in care orasul asta e intotdeauna frumos indiferent de oamenii care trec pe acolo si de sentimentele pe care le poarta cu ei.