fix aşa

eu nu ştiu să scriu despre cărţi şi nici despre filmele pe care le-am văzut. nu ştiu să scriu despre iubire sau despre oameni. nu ştiu să scriu despre locuri sau despre întâmplări. şi nu ştiu să scriu nici despre drumuri, trasee, străzi, paşi pe care îi faci în fiecare zi. nu ştiu nici măcar să-ţi povestesc despre o fereastră deschisă, dungi, o prăjitură cu ciocolată, despre nişte şosete, buline, miere, ceaiuri, rafturi, zâmbete, probleme, perne, cearceafuri, despre tine, el, ea, noi toţi, despre dimineţi, căţei, borcane cu cafea, plante în cutii de ceai, cactuşi, despre viaţă, vitrine, librării, pagini, redacţii, edituri, uşi de bloc, voci, căni sparte, pisici dispărute, calendare, cifre, ceşti, cărţi poştale, dureri de cap, pardoseli, uşi de lemn, chei, încuietori, vecini, trepte, rame, cutii, bagaje, biscuiţi, cutii de tablă, ştrudele cu brânză, plăcinte cu brânză, cheesecake-uri, periuţe de dinţi, pălării, eşarfe, haine groase, lumini, semafoare, cauciucuri, ciucuri, nasturi, ochelari, ochelari, ochelari, cercuri, pantofi, cozi de căţel, lese, parcuri, mingi, castane coapte, popcorn, dulciuri, prăjituri, scaune, mese, oglinzi, creioane, stilouri, umbrele, fulare, anotimpuri, zile, ani.

pe cuvânt că nu ştiu.