the same way you did last night

închid repede ochii şi încerc să uit, să şterg totul, dar cum de eşti pretutindeni? şi când am devenit eu omul obsesiilor? dac-ar şti. dac-ar şti ceilalţi, dac-ai şti tu. dar atâta nebunie e cel mai bine să o ţii doar pentru tine dacă vrei să mergi mai departe în lumea asta.

trebuie să te îmbraci ca şi cum eşti bine, trebuie să mănânci ca şi cum eşti bine, trebuie să zâmbeşti ca şi cum eşti bine, trebuie să cumperi cărţi ca şi cum eşti bine, trebuie să ai prieteni ca şi cum eşti bine. îmi lipsesc emoţiile alea, cât farmec pierdut.

şi pe urmă, când dispari, se miră toţi, cred că nici măcar un meteorit în plină intersecţie nu le-ar produce aceeaşi mirare. socotelile sunt însă încheiate, eu nu am cum să mai dispar.

a apărut o eroare la salvare.