nu speraţi că veţi scăpa de cărţi. organizare, lectură, un nou mod de a-mi petrece timpul prin cărţi

stau prost cu memoria, asta îi scriam acum unei prietene într-un e-mail, profitând de cele câteva minute pe care le am înainte de a pleca la job. şi memoria asta slăbită mă face să fiu un organizator nepriceput al propriului meu timp şi să-l fac harcea-parcea, irosindu-l în întregime. am regăsit însă, din nou, acea stare în care pun mâna pe altă carte imediat după ce tocmai am terminat alta şi citesc cu o aviditate pe care o credeam pierdută pentru totdeauna. nu citesc la întâmplare, sunt lucruri pe care astăzi le aştept de la cărţi şi, în afară de autorii despre care nu apuc să mă documentez în prealabil, ştiu, în general, ce voi găsi într-o anumită carte (mă refer la ideea de conţinut şi nu la sentimentul sau schimbarea pe care o va produce în mine lectura acelei cărţi). descopăr acum cu plăcere, în timp ce savurez kafka on the shore, o altă carte, total diferită şi din altă sferă, în care umberto eco şi jean-claude carriere discută despre ce înseamnă astăzi cartea, povestesc fermecător despre colecţiile personale (umberto eco are aproximativ 2.000 de cărţi foarte vechi, de colecţie, şi alte 50.000 de cărţi în bibliotecă), despre formele diferite ale cenzurii de-a lungul timpului, despre cum mai citim şi ce citim, despre o mulţime de alte lucruri care creează parcă o lumină plăcută şi nouă în jurul celor doi protagonişti. cartea în care aceste convorbiri au fost culese este "nu speraţi că veţi scăpa de cărţi" şi este una dintre cărţile pe care merită să le avem în raft.

şi goana asta după cărţi îmi organizează timpul prin sentimentul că nu-l irosesc, fiecare zi este preţioasă pentru că pot citi mai mult. şi acest bookworm a scris până i s-a răcit cafeaua aşa că vă lasă în compania celor două cărţi sau în cea a cărţii pe care o citiţi acum. chiar aşa, ce citiţi?