în ţara orbilor

ciocolata mi se topeşte pe limbă. e 7.52. m-am îmbrăcat, mi-am făcut ceaiul, am mâncat. sunt gata să plec. ştiu că mă voi întoarce acasă abia pe la 6. ceai verde. urmează trei ceşti de ceai de soc de-a lungul zilei. atât. drumul prin aceeaşi zăpadă nesfârşită la care se adaugă cea de azi-noapte. nu înţeleg nopţile în care ninge furios, urmate de dimineţi senine. mă întristează.

cio-co-la-tă. nu am răcit deloc iarna aceasta. am încercat, m-am îmbrăcat mereu atât cât să prind o răceală sănătoasă. nimic. nici sinuzita nu şi-a mai arătat colţii. 7.57. nelipsita pudră şi eyelinerul. şi gata, eşti alt om. gata să ieşi din casă în aşteptarea orei şase când te vei putea întoarce pe alte străzi.

dar ştii ce mult am de mers?

ştiu, dar îţi place.

aş putea să merg la nesfârşit pe alte străzi.