uneori ştii

tumblr

e un punct în care ştiu că ceea ce fac nu are sens. am uitat ce ştiu să fac şi ce aş putea să fac. aşa că trebuie să redevin eu. iar pentru asta, va trebui să mă trezesc şi mai devreme. să mă ascult. să mă organizez. să ştiu că fiecare minut este preţios. să ştiu că scrisul este totul pentru mine şi că viaţa m-a adus aici, că e un lucru bun, că e un început care mi se pare târziu doar pentru că eu am fost prea leneşă înainte. dar s-au schimbat multe într-un an de zile. eu am devenit alt om, cu siguranţă mult mai încrezător. un om care poate să-ţi facă o listă mare, fără să stea prea mult pe gânduri, cu tot ceea ce ştie să facă. iar asta mă bucură. chiar am crescut cât n-am crescut în alţi patru ani, nu irosiţi, doar trăiţi pe jumătate.


am liniştea mea acum, mi-e bine de ceva vreme şi ştiu că nu o să mai plece. m-am întâlnit cu mine, în sfârşit. m-am privit în oglindă, lup solitar, şi mi-am zâmbit. asta sunt, asta am devenit, asta era ceea ce trebuia să devin.