dimineţi

live and let live. mi-a luat mult timp să înţeleg asta, dar atunci când am acceptat în sfârşit ideea că e cel mai sănătos să renunţi la cei care îţi transmit, direct sau indirect, că vor să fie lăsaţi în pace, mi-am dat seama că şi eu îmi doream aceeaşi linişte din partea altor oameni. uneori renunţi la mulţi. it saves time.

suntem mai mult decât previzibili. mi-aş dori să nu anticipez ceea ce oamenii spun câteodată. mi-aş dori ca cei care fac pe bunul samaritean să nu scoată ce-i mai rău din mine, dar fix asta se întâmplă. nu-mi plac oamenii care par buni de la cer şi până la pământ. în societatea noastră, nimeni nu e atât de bun şi iubitor. şi e realitate, nu o generalizare banală.

dar nu are niciun sens şi nu aduce nimic bun să transmit astfel de sentimente astăzi. îmi caut liniştea şi o regăsesc, puţin câte puţin, dincolo de oameni. e ca mersul pe sârmă, e un echilibru fragil, se clatină totul în fiecare zi când interacţiunile nu ies cum ar trebui, când grijile se ivesc din te miri ce, iar eu ştiu că sunt doar lucruri mărunte de care nu ar trebui să-mi pese.

dar, în general, e bine. e mult mai bine. şi prevăd poveşti mai frumoase. toate la vremea lor.