tell the survivors help is on the way

uneori imi vine sa-ti spun ca te iubesc
dar n-are sens sa explici cuiva ca tu iubesti de fapt oamenii si ca asta te macina
ca in tine nu a ramas nimic si ca e aceeasi iubire pentru oamenii minunati pe care i-ai cunoscut
degeaba ai incerca sa spui ca stii esti unul dintre acei oameni minunati
si lasa-ma sa fiu orice
nu suntem pisici doar sa ne placa sa primim iubire gratuita
noi suntem oameni si ne place sa avem inimile stranse in chingi



keep on editing:

te miri şi tu că ai ajuns aici. măcar ştii că poţi să arăţi şi altfel. nu te recunoşti acum în oglindă şi vrei să te întorci la zilele acelea în care ţi se schimbase până şi zâmbetul. doar că acum e mai greu. acum ţi se face rău când stai jos, ţi se face rău când încerci să te ridici. dar o să ajungi acolo din nou. ştii că se poate. şi ţi-i mai aminteşti şi pe oamenii care ţi-au spus că nu ai cum. că aşa eşti tu. din fericire, nu crezi în ei.

nu e marţi, e miercuri. nu e o noutate că nu mai ştiu aproape niciodată în ce zi suntem. şi-ai ajuns aici. analizezi în fiecare dimineaţă aceleaşi trăsături. şi se modifică treptat. dar ştii că un pas greşit transformă totul într-o nesiguranţă care te face să o iei de la capăt. să nu te recunoşti nicicum. să crezi că nimic nu s-a schimbat. îţi tragi obrajii, îţi întinzi pielea cu degetele care s-au obişnuit să scrie ore în şir. ţi-e dor de zilele în care îţi era uşor să ieşi din casă. ţi-e dor de un tine pe care nu l-a cunoscut nimeni pentru că a durat prea puţin. te vei întoarce. şi te bucuri, în sinea ta, că acum e linişte. că tu eşti singura care îşi face rău, dar măcar acum vei putea să te opreşti. că ştii că acolo se poate ajunge şi altfel. vom vedea.