priorităţile mele au fost întotdeauna stabilite în cele mai ciudate moduri. ca şi cum de la o secundă la alta eram când cel mai responsabil om din lume, când cel mai inconştient şi cu capul în nori. în dimineaţa aceasta, bunăoară, m-am trezit la 6.30, dar nu am reuşit nici acum să plec de acasă. nu o să ajung în redacţie la ora la care mi-am propus, dar pentru că am luat cafeaua virtuală cu S. aflată acum peste nişte ţări, n-a mai contat că azi-noapte, înainte să adorm, îmi planificasem altă orânduire a lucrurilor.
am şi observat (da, da, observ lucruri în permanenţă, o să-mi crească o lupă direct din ochiul drept), de altfel, că atunci când îmi fac astfel de planuri măreţe, intervin tot felul de alte întâmplări, de cele mai multe ori mai bune decât cele pe care le schiţasem eu cu puţin timp în urmă (v-am spus că planuri mari pentru viitor nu-mi mai fac de ceva vreme).
iar ursul ăla, pe post de presse-papiers (românescul prespapier n-are nimic savuros), e ceva ce mi-ar plăcea la nebunie să primesc de ziua mea. nu că-mi fac încă de pe acum lista de dorinţe, mai ales că până atunci o să găsesc cu siguranţă ceva asemănător şi am şi ochit, de ceva vreme, un anticariat în care, dacă lucrurile nu vor fi nejustificat de scumpe, am mari şanse să găsesc o astfel de minune.
vă mai spun că am nişte planuri de dereticat prin încăpere, că o să trăiesc în cea mai fină ordine, precum o pseudo-aristocrato-burghezo-pisicesco-domniţă cu rochii puse bine la păstrare pentru încă o lună de vreme nelămurită.
dar despre toate acestea, în povestiri viitoare.
No comments:
Post a Comment