martieiar

(...)

Bucureşti, 16 martie 2011

18.34

Mă gândesc că vine primăvara. Mă gândesc la A. şi la L. şi zâmbesc. Sunt oameni la care mă gândesc fără să ştiu de ce. Poate pentru că vine primăvara şi tot într-o primăvară i-am pierdut şi pe ei. Sau era vară? Sau toamnă? Sau unul dintre ei erai chiar tu?

E ora mea preferată din zi. Nu mai e soare, dar nici întuneric nu e. E pe înserate. Aş vrea să-ţi pot explica, într-o zi, de ce-mi place mie atât de mult momentul ăsta al zilei. Mă leagă atât de mult de copilărie, de momente exacte de-acum mulţi ani. De-aia. Dar trebuie să îţi povestesc tot pe înserate în altă zi.

Să ştii că-ncepe să-mi placă Vakulovski. Nu mereu. Nu tot. Nu toate paginile. Nu toată cartea. Dar îmi place. Are nişte momente de linişte. Şi uite, mă face să vreau să scriu.

18.40. Tu n-ai ştiut atunci, dar ai fi putut profita de momentul ăla. Momentul ăla. Eram cu nervii la pământ. Dar a fost mai bine aşa. Nici eu n-am ştiut atunci ce gândeai. Mi-a spus altcineva. Ştiu sigur că e mai bine aşa. Îţi trebuie curaj. Eu l-am avut. Tu nu. Deci e mai bine aşa.
Adevărul e că iubesc vara şi iubesc Bucureştiul.