Despre "Cărţile care ne-au făcut oameni". Mic furt într-o după-amiază de marţi.

Am ajuns târzior la bibliotecă. Am completat fişa cu cartea la care mă gândisem dinainte să ajung acolo, ca bonus, ca recompensă: Cărţile care ne-au făcut oameni. "Ăsta e furt cu premeditare", mi-am zis în timp ce-i notam cota. Aveam de gând s-o răsfoiesc puţin şi să scriu doar titlurile pe care oameni ca Ana Blandiana, Cărtărescu, Liiceanu le dezvăluiau publicului larg (şi netrebnic, aşa ca mine) ca fiind cărţile care au contribuit la definiţia a ceea ce sunt ei astăzi. În general, puţine astfel de regrupări de autori şi povestioare sunt în prezent suficient de bine scrise pentru a merita să fie citite/cumpărate. Mă aşez: locul 32. Locul meu preferat e ocupat. Sala e plină într-o după-amiază de marţi, dar e pustie sâmbăta dimineaţa. De înţeles. Librarul îmi aduce cărţile, nu înainte de a-i da însă cartea menţionată mai sus unui ins din faţa mea. "E o greşeală", îmi zic, dar nu, era doar complicitate la furt. Doi oameni, într-o după-amiază de marţi, doreau acelaşi lucru. Librarul mă anunţă aşadar că altcineva a cerut cartea înaintea mea şi că, prin bunăvoinţa "colegului", o pot răsfoi şi eu. Din lipsa spaţiului, nu sunt mai multe exemplare în depozit. Mă gândesc, nu ştiu de ce, la lucrările de renovare ale Teatrului Naţional. Poate ar trebui să mute biblioteca acolo. În loc de CNDB.
Să ne întoarcem însă la cărţile noastre. "Colegul" aude şi-mi întinde binevoitor cartea. O iau şi-o răsfoiesc. Notez ceva din ce înseamnă lectura pentru Cărtărescu, zâmbesc citind rândurile scrise de Ana Blandiana (şi-mi promit, din nou, să citesc tot ce-a scris) şi mă trezesc, pagină după pagină, din ce în ce mai dezamăgită. Hoaţa de mine, venită la furat cu sacul, nu are cu ce să şi-l umple. Oftez. Era de aşteptat, până la urmă. Doar nu aveau oamenii ăştia mari să-şi dezvăluie cărţile lor de inimă. Să nu-mi spună mie că Eminescu (i-am regăsit numele pe mai multe pagini) i-a "făcut oameni". Nu mă supăr, returnez cartea zâmbind. Doar ei sunt cei care, înainte de a fi pus mâna pe prima carte, erau deja oameni.